Coborarea din traseu
In alpinism se spune ca atunci cand ai atins varful muntelui ai ajuns abia la jumatatea traseului. Aceasta afirmatie este valabila si in catararea traditionala: de multe ori, un traseu de trad se termina doar atunci cand ai ajuns cu bine din nou la baza lui.
Pentru coborarea din traseele mai frecventate este posibil sa existe ancore de rapel echipate cu protectii fixe, care de regula pot fi folosite in siguranta. Anumite zone pot avea o retragere amenajata, care deserveste toate traseele din peretele respectiv.
Uneori este posibil sa cobori "pe sus" o portiune, pana intr-un punct din care poti face mai putine rapeluri, de exemplu printr-o zona in care sunt copaci pe care i-ai putea folosi ca ancore. Cel mai adesea insa, coborarea din traseele de mai multe lungimi de coarda se face prin rapeluri succesive pe linia traseului, pe parcursul carora pot aparea multe pericole obiective.
Inainte de a te angaja in traseu, informeaza-te asupra posibilitatilor de coborare pe care le ai la terminarea ascensiunii si afla cum le poti gasi (directii, repere, marcaje, etc.)
Rapelul este o operatiune periculoasa, in timpul careia depinzi cu totul de integritatea ancorei pe care ai montat-o, iar atunci cand intervin oboseala de la sfarsitul traseului, intunericul, ploaia sau posibilitatea caderilor de pietre de deasupra, riscurile asumate cresc exponential. Din aceasta cauza, coborarea trebuie planificata cu grija, luand in considerare toti factorii care pot afecta siguranta echipei.
Ancore pentru rapel
Pentru fiecare rapel vei avea nevoie sa montezi o ancora care trebuie sa respecte aceleasi conditii ca si ancorele de regrupare: protectii solide, redundanta, egalizare si fara posibilitate de extensie. (Aceste principii sunt explicate pe larg in pagina despre regrupari).
Totusi, incarcarile pe care trebuie sa le sustina ancora de rapel (greutatea cataratorului si a echipamentului la care se adauga unele solicitari dinamice de mica intensitate care pot aparea in timpul coborarii) sunt mult mai reduse decat cele care pot actiona asupra ancorelor de regrupare (fortele dinamice produse prin caderea capului de coarda).
In consecinta, conditia de redundanta a protectiilor primare pentru ancorele de rapel poate fi indeplinita cu numai doua protectii solide (de obicei se lasa in urma nuci medii-mari, care sunt mai ieftine dar sunt suficient de rezistente) sau chiar cu o singura protectie naturala care sa fie redundanta prin rezistenta ei mult mai mare decat cea necesara (un copac cu diametru suficient si cu radacini puternice, o clepsidra de dimensiuni mari, etc.). Totusi, daca ancora nu iti inspira suficienta incredere, trebuie sa o intaresti cu protectii suplimentare pana cand devine 100 % sigura.
Redundanta buclelor de egalizare folosite este o conditie stricta, care trebuie satisfacuta pentru fiecare ancora de rapel, astfel incat siguranta echipei sa nu depinda niciodata de o singura chinga sau de un singur fir de cordelina.
In cele mai multe cazuri, egalizarea trebuie facuta doar pentru o singura directie, in jos, deci protectiile pot fi egalizate static, ceea ce micsoreaza si posibilitatea de extensie a ancorei in cazul cedarii uneia dintre protectii. Totusi, daca in timpul coborarii va trebui sa pendulezi lateral (de exemplu pentru a ajunge la urmatoarea ancora de rapel), ar putea fi mai potrivita egalizarea dinamica a protectiilor cu un X glisant, caz in care vei reduce extensia potentiala prin noduri de limitare (metoda este descrisa in sectiunea "Regrupari").
Buclele de egalizare trebuie sa fie suficient de lungi astfel incat unghiul dintre bratele ancorei sa fie cat mai mic, pentru a evita multiplicarea fortelor care actioneaza asupra protectiilor din componenta ancorei.
Siguranta cataratorilor in timpul rapelului va depinde doar de ancora pe care ai construit-o, asa ca trebuie sa fii absolut sigur ca aceasta "poate opri o locomotiva".
Pentru buclele necesare pentru construirea ancorelor de rapel se pot folosi urmatoarele materiale:
- cordelina din nylon de 7 mm, care are o rezistenta minima de 9.8 kN conform standardelor UIAA-102/EN-564, legata cu nodul dublu pescaresc (imaginile de mai jos).
- chinga plata sau tubulara din poliamida, pentru care se foloseste nodul pentru chinga.
Conform standardelor UIAA-103/EN-565, rezistenta chingii este marcata cu dungi longitudinale de culoare contrastanta, fiecare dunga reprezentand o rezistenta de 5 kN (de ex. 3 dungi = 15 kN)
Pentru limitarea impactului vizual, este indicat ca materialele lasate in componenta ancorelor de rapel sa aiba culori neutre, cat mai apropiate de cele ale stancii.
Nodul pescaresc dublu pentru legarea buclelor de cordelina, nodul pentru chinga si zale rapide (maillons)
Daca apar conditii care ar putea ingreuna recuperarea corzilor (de exemplu atunci cand corzile de rapel sunt ude), ancorele de rapel se echipeaza cu zale rapide (cu filetul strans !) sau cu carabiniere pentru micsorarea frecarilor.
Daca te ingrijoreaza posibilitatea de deschidere accidentala a clapetei unei carabiniere obisnuite cu care vrei sa echipezi ancora de rapel, aceasta poate fi fixata in pozitia inchisa cu mai multe straturi de banda adeziva (de exemplu "leucoplast" din trusa de prim-ajutor), pentru a evita folosirea de carabiniere cu siguranta, care sunt mult mai scumpe.
Pentru taierea chingilor si cordelinei pentru a forma bucle de lungimea necesara pentru ancorele de rapel trebuie sa fii echipat cu un cutit. Desi exista modele specializate de asemenea cutite (de ex. Spatha, produs de Petzl sau extractorul de nuci Trango "Shark" prevazut cu o lama zimtata rabatabila), se poate folosi orice briceag care poate fi prins pe ham cu o carabiniera (asigurat astfel incat sa nu se deschida accidental). Acesta poate fi folosit si pentru taierea buclelor vechi gasite pe traseu sau in ancorele de rapel.
In timpul coborarii, este posibil sa gasesti ancore de rapel montate de alte echipe care au coborat pe aceeasi linie inaintea ta. Aceste ancore trebuie tratate cu suspiciune. Nu stii ce materiale au fost folosite, de cat timp sunt acolo sau cat de solide sunt.
Faptul ca ancorele au rezistat la coborarea unei echipe, nu este o garantie ca vei putea sa le folosesti in siguranta. Daca iei decizia sa folosesti asemenea ancore, verifica atent protectiile din componenta lor si inlocuieste chingile sau cordelinele cu altele noi.
Pentru a lasa cat mai putin echipament in perete, prima optiune pentru amenajarea ancorelor de rapel trebuie sa fie folosirea protectiilor naturale (copaci, pietre incastrate, colturi de stanca sau clepsidre). Oricare dintre acestea, daca se dovedeste suficient de solida atunci cand o verifici, poate fi folosita pentru a construi o ancora de rapel.
Pentru aceasta, protectia naturala va fi legata cu o bucla din chinga sau cordelina, care, daca este nevoie, va fi echipata cu un maillon sau cu o carabiniera pentru trecerea corzii de rapel. Trebuie sa ai grija ca bucla sa nu frece pe muchii ascutite care ar putea sa o taie, iar daca folosesti o carabiniera trebuie sa te asiguri ca aceasta nu este solicitata in pozitii periculoase (incarcari triaxiale, coarda peste clapeta, parghie peste muchii, etc.).
Redundanta ancorei se asigura fie legand doua bucle separate, fie trecand o bucla mai lunga in doua pe dupa ancora naturala si facand un nod simplu pe capetele acesteia puse impreuna, pentru a obtine doua "urechi" in care vei fixa maillon-ul sau carabiniera (imaginea alaturata).
Atunci cand pentru ancorarea rapelului folosesti copaci, trebuie sa ai grija ca bucla pe care o lasi in urma sa fie suficient de larga, pentru ca plasticul se degradeaza lent, iar cresterea copacului ar putea sa fie afectata de o bucla prea stansa.
Daca nu exista ancore naturale, problema rapelului devine "dureroasa": va trebui sa renunti la unele dintre pretioasele tale protectii, pe care sa le lasi in componenta ancorelor pe care le vei monta pentru fiecare rapel.
Coborarea in rapel
Masuri de siguranta
- In toate cazurile in care coborarea se face prin rapel este necesar sa montezi pe coarda o asigurare cu un nod autoblocant (Prusik sau similar) care sa-ti permita sa te opresti in siguranta si sa-ti eliberezi mainile pentru demontarea protectiilor din traseu sau pentru montarea ancorelor pentru rapelul urmator.
- Pentru controlul mai ferm al corzilor si pentru evitarea arsurilor pe care le-ar putea produce acestea in timpul coborarii, este indicat sa porti manusi pentru rapel.
- Carabiniera dispozitivului de rapel va fi prinsa pe bucla de asigurare (care este probabil cea mai rezistenta piesa a hamului) si nu prin cele doua puncte de legare aflate pe centura si pe brida dintre buclele pentru picioare, caz in care carabiniera ar putea fi solicitata triaxial sau peste clapeta.
- Asigura-te ca cele doua capete ale corzilor se afla la acelasi nivel si nu uita sa faci cate un nod de siguranta pe fiecare capat, astfel incat sa nu cazi dincolo de acestea (una dintre cele mai frecvente cauze ale accidentelor in timpul coborarii in rapel). Nu uita sa desfaci nodurile inainte de recuperarea corzilor !
- Daca pentru rapel se folosesc doua corzi, capetele acestora vor trebui legate intre ele cu unul dintre nodurile recomandate mai jos, iar nodul trebuie pozitionat astfel incat sa nu impiedice recuperarea corzilor. Astfel, daca maillon-ul din ancora este paralel cu stanca, nodul va fi pozitionat pe coarda care se afla dedesupt (spre perete). In caz contrar, in timpul recuperarii rapelului coarda libera ar fi prinsa intre maillon si stanca datorita presiunii produse de coarda de care se trage, ceea ce ar putea produce blocarea corzilor.
- De asemenea, daca imediat sub ancora se afla un prag sau o muchie care ar putea impiedica trecerea nodului de legare a celor doua corzi, pentru a facilita recuperarea rapelului este indicat ca bucla de egalizare a ancorei sa fie prelungita astfel incat punctul de rapel (carabiniera sau maillon-ul prin care se monteaza corzile) sa fie pozitionat sub acest obstacol.
- Primul catarator care coboara va verifica daca rapelul se poate recupera cu usurinta. Daca apar probleme, celalalt catarator va ajusta pozitia nodului si a corzilor inainte de a incepe coborarea. De asemenea, acesta va verifica din nou pe care parte a punctului de rapel se afla nodul si de care dintre corzi se va trage pentru recuperare.
Noduri pentru legarea corzilor
Nodul de legare a corzilor de rapel se va alege in functie de conditiile specifice ale fiecarui rapel, tinand cont de avantajele si dezavantajele diferitelor noduri folosite in acest scop.
La noi, unul dintre cele mai folosite noduri este cel "pentru legarea a doua corzi" (de fapt este vorba despre nodul dublu pescaresc, dar in putinele carti romanesti despre catarare apare cu aceasta denumire). Acest nod (imaginea din dreapta) de desface relativ usor dupa ce a fost tensionat, dar se poate agata de obstacole in momentul recuperarii corzilor.
Acelasi dezavantaj apare si la nodul opt (numarul 1 in imaginea de mai jos), care insa se desface ceva mai greu. Pentru legarea corzilor in acest fel, se face un nod opt pe una dintre corzi si se urmareste in sens invers cu capatul celeilalte corzi.
"Nodul simplu plat" rezolva aceasta problema datorita formei lui asimetrice, care ii permite sa alunece peste muchii. Pentru legarea corzilor se alatura cele doua capete si se face un nod simplu pe ambele corzi (nodul 2 din imaginea din stanga).
Acest nod are insa o alta problema: peste o anumita sarcina (care depinde de felul in care este facut si tensionat nodul si de proprietatile corzilor), nodul incepe sa se ruleze spre capetele corzilor putand ajunge sa se desfaca. Dealtfel, americanii numesc acest nod E.D.K. - European Death Knot (nodul european al mortii) tocmai datorita presupusei tendinte de a se desface sub sarcina.
Totusi, incarcarile la care incepe sa se produca rularea nodului sunt mult mai mari decat cele intalnite la rapel, iar acest nod este foarte util pentru cazurile in care obstacolele de pe traseul corzilor ar putea impiedica recuperarea corzilor.
Atunci cand este folosita aceasta metoda de legare trebuie luate masuri suplimentare de precautie: corzile folosite trebuie sa fie uscate, sa aiba diametre si proprietati similare, nodul trebuie sa fie foarte bine strans, cu firele paralele (neincrucisate), iar capetele libere trebuie sa aiba minimum 30 cm.
In cazul legarii corzilor de rapel cu "nodul plat", folosirea unui nod opt in locul celui simplu agraveaza problema rularii nodului sub sarcina: testele de laborator au aratat ca nodul opt se "rostogoleste" mai usor pe corzi, la o incarcare mult mai mica decat cea din cazul nodului simplu.
Autoasigurarea in timpul rapelului
Inainte de a incepe coborarea, fiecare catarator isi va fixa (cu un latz) pe bucla de asigurare a hamului un anou de 60 cm prevazut cu o carabiniera cu siguranta, care va fi folosit pentru auto-asigurarea in ancorele de rapel, pentru ca in mod evident, pe parcursul coborarii cataratorii nu mai au posibilitatea sa se auto-asigure cu ajutorul corzilor.
Atunci cand esti autoasigurat cu un anou (care nu are capacitatea de amortizare dinamica a fortelor), trebuie sa ramai sub punctul de asigurare al ancorei de regrupare, cu anoul tensionat. In caz contrar (de ex. daca te cateri deasupra ancorei) o cadere ar genera forte dinamice importante, care ar periclita intregul sistem de asigurare.
Pentru auto-asigurarea in timpul rapelului se vor folosi noduri autoblocante facute cu bucle din cordelina din nylon de 6 mm. Pentru aceste bucle nu se foloseste cordelina Dyneema, pentru ca aceasta este mai rigida, aluneca prea usor si se topeste la temperaturi relativ mici.
Una dintre metodele recomandate este ca legarea dispozitivului de rapel de brida de asigurare de pe ham sa se faca prin intermediul unui anou de 60 cm, iar nodul autoblocant sa fie prins direct de brida cu o carabiniera cu siguranta, astfel incat nodul sa fie pozitionat pe corzile de sub dispozitivul de rapel (capetele pe care se realizeaza franarea).
O alta varianta este conectarea dispozitivului de rapel direct de brida de asigurare, caz in care nodul autoblocant se prinde pe bucla pentru picior a hamului aflata pe partea mainii cu care se franeaza coborarea. Indiferent de metoda folosita, trebuie ca nodul autoblocant sa nu poata ajunge sa se rezeme pe dispozitivul de rapel, caz in care eficienta lui ar fi nula.
Cel mai frecvent utilizate noduri autoblocante pentru autoasigurarea in rapel sunt:
- nodul Prusik (imaginea din stanga de mai jos), care se face infasurand de cateva ori in jurul corzilor o bucla de cordelina prin ea insasi. Desi este folosit foarte des, acest nod are totusi reputatia ca se strange destul de tare sub sarcina si se deblocheaza mai greu dupa aceea.
- nodul Machard, cunoscut si sub numele Klemheist dar si ca "Prusik frantuzesc" (imaginea din dreapta). Nodul se face infasurand de cateva ori in jurul corzilor o bucla de cordelina, incepand de sus in jos, apoi capatul de jos al buclei se trece prin cel de sus. De asemenea, capetele buclei de cordelina pot fi prinse impreuna cu o carabiniera cu siguranta (varianta din dreapta imaginii). Dupa tensionare, aceste noduri se deblocheaza mai usor decat nodul Prusic.
Coborarea in rapel a echipei de coarda
Primul catarator care coboara va avea cu el echipament pentru construirea unei regrupari la capatul rapelului. Este bine sa te orientezi spre locurile in care ai regrupat la urcarea traseului, despre care stii deja ca ofera pozitii comode si posibilitati de montare a protectiilor.
Odata ajuns in locul de regrupare, vei construi o ancora solida pentru rapel din doua protectii egalizate, la care vei adauga niste protectii suplimentare, astfel incat ancora de regrupare rezultata sa fie capabila sa sustina intreaga echipa de coarda.
Cat timp esti inca pe corzile de rapel, autoasigura-te cu anoul de pe ham in ancora pe care ai montat-o si verifica rezistenta si stabilitatea acesteia incarcand-o de cateva ori prin sarituri usoare, apoi elibereaza corzile si verifica daca acestea pot fi recuperate cu usurinta.
Daca linia traseului este oblica sau surplombata, pastreaza capetele corzilor pentru a-l putea ajuta pe urmatorul care face rapel sa ajunga mai usor la ancora. De asemenea, ultimul catarator care coboara va pastra capetele corzilor dupa ce iese din rapel, astfel incat acestea sa nu penduleze intr-o pozitie din care sa nu mai poata fi recuperate.
Pentru a preveni scaparea corzilor, coarda de care se trage va fi filata prin carabiniera sau maillon-ul ancorei pe masura ce se recupereaza si va fi aranjata in regrupare. In acest fel, atunci cand se recupereaza corzile rapelul urmator va fi deja pregatit. Tot ce mai ramane de facut este sa strangi fiecare coarda si sa o arunci in afara, astfel incat sa nu se incurce si sa nu se agate de formatiunile stancii.
In conditii de vant puternic corzile de rapel ar putea sa ajunga mult in lateral fata de linia de coborare, iar daca se agata ar putea fi foarte greu de recuperat. In acest caz, este indicat ca unul dintre cataratori sa-l coboare pe celalalt pana la urmatoarea ancora, apoi sa coboare in rapel in timp ce coechipierul lui tine capetele corzilor, astfel incat acestea sa nu fie luate de vant.
Pentru urmatorul rapel, ancora se va configura astfel incat protectiile suplimentare sa nu fie tensionate (acestea vor prelua incarcarile doar in cazul in care ancora de rapel ar ceda), iar cel mai greu dintre cataratori coboara primul, ducand cu el si echipamentul. Astfel, rezistenta ancorei de rapel va fi verificata avand protectiile suplimentare ca rezerva.
Daca nu a aparut nicio problema, cataratorul ramas in regrupare demonteaza protectiile de rezerva si incepe coborarea. Daca ancora l-a sustinut pe "gras" incarcat cu tot echipamentul nu exista niciun motiv ca acesta sa cedeze sub greutatea celui "slab".
Rapelul pe coarda simpla
Daca retragerea din traseu trebuie facuta prin rapeluri lungi, dar din varii motive preferi sa urci asigurat cu o coarda simpla, poti folosi o cordelina ceva mai lunga decat coarda (adica cel putin lungimea corzii plus alungirea acesteia sub greutatea celui care coboara) cu ajutorul careia vei putea dubla lungimea rapelurilor. Este de preferat ca aceasta cordelina sa fie statica, astfel incat sa nu se alungeasca prea mult sub sarcina.
Pentru aceasta, ancora de rapel trebuie sa fie echipata cu o za rapida (maillon) prin care vei trece un capat al corzii, apoi faci o bucla cu un nod opt pe care o prinzi cu o carabiniera cu siguranta inapoi pe coarda. Practic coarda va fi ancorata prin blocarea acestui nod in maillon (nodul va fi prea mare ca sa treaca prin acesta) si va fi asigurata cu ajutorul carabinierei.
De bucla innodata la capatul corzii vei lega un capat al cordelinei, iar celalalt capat il vei lega undeva pe ham, astfel incat sa nu il scapi in timpul coborarii. Rapelul se va face pe coarda simpla, apoi aceasta se recupereaza tragand de cordelina.
Din cauza ca nodul si carabiniera care trebuie trase jos cu ajutorul cordelinei sunt destul de voluminoase, este posibil ca acestea sa se intepeneasca in fisuri sau pe muchiile orizontale, facand recuperarea corzii foarte dificila, daca nu imposibila. De asemenea, nodul ar putea sa agate pietre instabile pe care sa le disloce. Din aceasta cauza, metoda trebuie folosita cu precautie.
Retragerea fortata din traseu
In catararea treditionala, capul de coarda este pus adesea in situatia de a alege intre mai multe variante ale traseului, iar unele dintre optiunile posibile pot fi inselatoare: o fisura lunga si cu forme si dimensiuni ideale pentru catarare si pentru montarea protectiilor se poate "infunda" pe o fatza fara prize, sau diedrul "perfect" spre care te-ai indrepat nu are o fisura asa cum credeai, iar fetzele netede ale acestuia ar face catararea prea riscanta.
In aceste cazuri nu prea ai de ales: trebuie sa cobori inapoi in punctul in care ai facut alegerea variantei respective si sa gasesti o alta linie pe care sa continui catararea sau sa te retragi din traseu.
Pentru a te intoarce, poti incerca sa te descateri, iar pe masura ce cobori vei recupera protectiile montate. Astfel, vei risca exact aceleasi inaltimi de cadere cu care te-ai confruntat la urcare, dar nu va trebui sa lasi echipament in urma.
In catararea traditionala, descatararea este o tehnica foarte utila, pe care este bine sa o incluzi in programul tau de antrenament, pentru a o putea folosi in mod eficient atunci cand este nevoie.
Daca nu reusesti sa te descateri liber, poti incerca coborarea prin metode artificiale. Pentru aceasta trebuie sa improvizezi doua scarite din anouri de chinga si sa montezi protectii intermediare (daca fisura permite acest lucru) pe care le recuperezi din urma, pe masura ce cobori.
Intr-o situatie extrema, in care consideri ca stilul ascensiunii nu mai are importanta (de ex. iminenta unei furtuni, apropierea noptii, etc.), ai putea folosi catararea artificiala si pentru a forta depasirea pasajului pe care n-ai reusit sa-l treci prin catarare libera, daca dupa acesta exista posibilitati pentru continuarea traseului.
Uneori, coborarea unui pasaj cu asigurari rare, pe care te-ai catarat cu greu, ti se poate parea imposibila. In acest caz, va trebui sa sacrifici cateva dintre protectiile pe care le mai ai pe ham pentru a amenaja o ancora din care sa cobori in rapel. Nu te zgarci la echipament, siguranta ta si a echipei de coarda este mai importanta decat pretul protectiilor respective. In plus, este posibil ca dupa ce gasesti o alta varianta de traseu, secundul sa poata recupera "pierderea" penduland spre zona respectiva. De asemenea, ai putea sa demontezi protectiile abandonate atunci cand cobori in rapel, la terminarea traseului.
Daca folosesti o coarda simpla, o varianta este sa construiesti o ancora din minimum doua protectii solide si egalizate, pe care sa o folosesti pentru coborarea in rapel, in timpul careia vei recupera restul protectiilor. Pentru aceasta metoda, coborarea in rapel sau prin auto-filare este de preferat coborarii prin filarea de catre secund, caz in care solicitarile asupra ancorei s-ar dubla datorita efectului de scripete.
Inainte de a incepe coborarea, trebuie sa te asiguri ca rapelul te duce acolo unde vrei sa ajungi, pentru ca in multe cazuri, daca peretele este surplombat sau daca linia traseului este oblica, s-ar putea sa nu mai ai posibilitatea sa pendulezi inapoi spre linia traseului. In acest caz, secundul trebuie sa pastreze un capat al corzii, astfel incat sa te poata dirija spre locul dorit. In caz contrar, chiar daca reusesti sa pendulezi, ar putea fi dificil, daca nu chiar imposibil, sa trimiti coarda inapoi in regrupare pentru ca secundul sa preia din nou asigurarea.
Cand ajungi in locul din care poti gasi o alta continuare a traseului, montezi o ancora pentru autoasigurare formata din doua sau trei protectii solide si egalizate, apoi recuperezi coarda de rapel, te legi din nou in capatul corzii, iar secundul recupereaza surplusul de coarda si reia asigurarea capului de coarda.
Daca ai nevoie sa cobori o distanta mai scurta si in regrupare a mai ramas suficienta coarda, poti aplica o metoda mai putin riscanta. Construieste o ancora solida in care sa te asiguri, apoi trage sus toata coarda disponibila. Cand coarda dintre tine si secund s-a intins, faci o bucla cu un nod opt pe care o prinzi pe bucla de asigurare de pe ham cu doua carabiniere cu siguranta cu clapetele opuse, iar secundul preia din nou asigurarea.
Acum esti asigurat de jos si ai la dispozitie o anumita lungime de coarda pe care poti face rapel din ancora pe care ai montat-o (recuperand si protectiile din traseu), in timp ce secundul te asigura pe restul corzii, avand si posibilitatea sa te dirijeze spre regrupare.
Aceasta solutie se simplifica mult daca ai doua corzi de asigurare: poti sa faci rapel sau sa te auto-filezi pe una dintre corzi, in timp ce secundul te asigura pe cealalta coarda. Daca lungimea corzii nu este suficienta, in timpul coborarii te poti opri sa montezi o alta ancora, apoi recuperezi coarda de rapel si o treci prin carabiniera noii ancore, dupa care continui in acelasi fel.
In anumite situatii, in care continuarea catararii ar implica asumarea unor riscuri nejustificate, poti fi pus in situatia sa iei decizia retragerii din traseu inainte de terminarea lui. In asemenea cazuri, este bine sa renunti la momentul potrivit, cat timp echipa mai poate inca sa coboare in siguranta:
- Daca se apropie nori de furtuna, nu astepta ca aceasta sa inceapa pentru a face o coborare "epica" in rapel prin ploaie, sub amenintarea descarcarilor electrice. Coboara cat timp mai poti inca sa controlezi situatia.
- Daca dificultatile traseului te depasesc, nu te expune inutil. Mai bine cobori si te intorci sa incerci din nou catararea atunci cand o sa fii mai pregatit.
- Daca partenerul iti cere sa coborati, respecta-i decizia, nu incerca sa-l tarasti prin traseu cu orice pret.
- Daca durata catararii s-a prelungit prea mult, renunta cat timp mai poti inca sa cobori pe lumina, pentru a nu risca o retragere periculoasa in intuneric pe teren necunoscut.
- Daca echipamentul de care dispui nu este suficient sau nu este adecvat posibilitatilor de asigurare din traseu, mai bine renunta. Poti oricand sa te intorci mai bine echipat, iar data viitoare vei sti exact de ce ai nevoie.