Ascensiunea traseelor de catarare traditionala

Exigentele catararii libere cu protectii mobile sunt mult mai complexe decat cele ale altor stiluri de catarare in care traseele sunt echipate cu protectii permanente:

• Inainte de a te angaja intr-o ascensiune "trad", trebuie sa determini linia traseului si sa obtii toate informatiile posibile despre aceasta, iar in timpul catararii trebuie sa fii capabil sa te orientezi cat mai bine in perete pentru a urma linia aleasa, ramanand totusi flexibil in privinta variantelor posibile ale acesteia.
• In functie de particularitatile traseului, trebuie sa faci o alegere judicioasa a echipamentului necesar pentru ascensiune: corzi, protectii, bucle de asigurare, materiale pentru amenajarea regruparilor si a ancorelor de rapel.
• Pentru descoperirea posibilitatilor de asigurare, trebuie sa fii capabil sa distingi fisurile care au forme, directii si dimensiuni adecvate acestui scop si sa apreciezi cat de solida este stanca.
• Pentru a monta protectii sigure, trebuie sa poti anticipa ce forte pot aparea si in ce directii vor fi ele aplicate, trebuie sa stii ce modele si marimi de protectii poti sa folosesti in conditiile respective si cum sa le montezi corect. De asemenea, trebuie sa fii capabil sa anticipezi traseul corzilor si in functie de acesta sa determini lungimile optime ale buclelor de asigurare.
• Indiferent la care capat al corzii te afli, pe parcursul catararii trebuie sa evaluezi in mod obiectiv riscurile si sa-ti asumi pe deplin responsabilitatea pentru deciziile luate. Pentru aceasta, trebuie sa anticipezi efectele actiunilor tale si sa iei toate masurile necesare pentru ca niciun eveniment, oricat de improbabil ar fi el, sa nu aiba consecinte grave pentru tine si/sau pentru coechipierul tau.

Identificarea liniei traseului

Un traseu de catarare este o linie imaginara pe care cataratorii o parcurg in timpul unei ascensiuni. Aceasta linie poate sa urmareasca anumite caracteristici morfologice ale stancii (muchii, diedre, fisuri, succesiuni de prize, etc.), poate fi jalonata de anumite elemente folosite in ascensiunile anterioare (protectii fixe, pozitii de regrupare, etc.), dar la fel de bine poate sa fie arbitrara, fiind rezultatul deciziilor pe care le ia capul de coarda pe masura ce inainteaza pe un teren necunoscut.

Spre deosebire de traseele echipate cu protectii fixe, cele pentru parcurgerea carora se folosesc protectii mobile nu sunt "materializate" pe teren. De regula, liniile de catarare traditionala sunt dictate de posibilitatile de asigurare pe care le ofera stanca, motiv pentru care acestea urmeaza frecvent sisteme de fisuri mai mult sau mai putin continue, care pot fi folosite atat pentru inaintare cat si pentru montarea protectiilor.

Pentru determinarea traseului pe care te vei catara, trebuie sa descoperi si sa analizezi variantele posibile, iar dintre acestea vei alege linia pe cea care o vei urma, folosind de multe ori acelasi tip de judecata ca si pentru o ascensiune in premiera. Din aceasta cauza, capacitatea capului de coarda de a se orienta in perete si de a descoperi linia optima a traseului se dovedeste a fi o calitate esentiala pentru reusita ascensiunii.

Unele dintre traseele foarte frecventate pot avea totusi regrupari echipate sau chiar protectii fixe (spituri, pitoane) montate in zonele care nu ofera alte posibilitati de asigurare. De regula, aceste trasee "hibride" nu pun mari probleme de orientare, dar chiar si in acest caz trebuie ca in timpul catararii sa fii atent la posibilele shimbari de directie ale traseului, care s-ar putea sa nu fie evidente: traversari, bifurcatii de variante inselatoare, continuari "dupa colt", intersectii cu alte trasee, etc.

Identificarea liniei traseului incepe prin obtinerea din diferite surse a informatiilor despre aceasta: descrieri din topo-uri, amanunte de la cei care au urcat traseul, fotografii, etc. (desigur, aceasta etapa nu este necesara daca vrei sa faci o ascensiune "la vedere").

Urmeaza recunoasterea vizuala a traseului, pentru care trebuie sa gasesti o pozitie din care se vede bine intregul perete sau cat mai mult din el. Pentru inceput, cauta liniile logice, care ofera cele mai multe posibilitati pentru inaintare si pentru asigurare (fisuri continue, diedre, muchii evidente, etc.), apoi incearca sa obtii cat mai multe indicii despre miscari, protectii si pozitiile de odihna, studiind aceste linii cu ochiul liber sau chiar folosind un binoclu.

Determina variantele posibile ale traseului ales, eventualele traversari, discontinuitatile sistemelor de fisuri, pozitiile cele mai bune pentru montarea protectiilor si pentru odihna, portiunile care nu ofera posibilitati de asigurare, eventuale prize ascunse si orice alte caracteristici care ar putea fi necesare pentru orientare si pe care s-ar putea sa fie imposibil sa le vezi din traseu, in timpul catararii.

De asemenea, in aceasta faza trebuie sa identifici eventualele pericole obiective aflate pe linia traseului (zone friabile, bolovani instabili, etc.) si sa gasesti modalitati pentru evitarea acestora sau pentru diminuarea pericolului (de exemplu devierea liniei traseului pentru a ocoli o portiune friabila sau scurtarea unei lungimi de coarda pentru ca regruparea aflata intr-o zona expusa caderilor de pietre sa fie facuta la adapostul unei surplombe).

Desi toate aceste informatii sunt necesare pentru planificarea ascensiunii, trebuie sa eviti ca pe baza lor sa-ti faci un plan rigid, pe care sa incerci sa-l aplici cu orice pret. Pe parcursul catararii ai nevoie sa ramai flexibil, astfel incat sa te poti adapta oricaror elemente noi care ar putea surveni (de ex. detalii pe care nu le-ai observat de la sol sau observatii pe care le-ai interpretat gresit).

Alte informatii utile pe care trebuie sa le obtii inainte de ascensiune sunt detaliile legate de coborarea la terminarea traseului si de posibilitatile pentru o eventuala retragere fortata din traseu: ancore de rapel echipate, trasee alaturate, brane pe care poti traversa, etc.

---

In final, dupa adunarea tuturor informatiile posibile despre traseu, trebuie analizata in mod obiectiv capacitatea echipei de coarda de a se confrunta cu dificultatile ascensiunii. Cataratorii trebuie sa-si evalueze nivelul de pregatire tehnica, fizica si mentala si capacitatea lor de responsabilizare fata de nivelul riscurilor care trebuie asumate pe parcursul catararii. Un alt element care trebuie evaluat este disponibilitatea echipamentului necesar pentru traseul respectiv.

Daca toate acestea sunt pe masura dificultatilor prognozate ale traseului, echipa poate decide sa inceapa ascensiunea. Daca nu, cel mai bine ar fi sa amane proiectul care deocamdata ii depaseste capacitatile si sa se orienteze catre un traseu mai usor.

Montarea asigurarilor

Spre deosebire de escalada sportiva, unde traseele sunt echipate cu spituri solide, plasate la distante care sa elimine orice pericol de accidentare a cataratorilor, in catararea traditionala capul de coarda trebuie sa descopere posibilitatile de asigurare si sa monteze el insusi protectiile pe masura ce se catara, astfel incat sa fie protejat in cazul caderii in coarda.

Multi cataratori cred ca "in traseele cu asigurari mobile capul de coarda nu trebuie sa cada". Totusi, acesta este un mit care nu are acoperire in viata reala: la fel ca si in celelalte stiluri de catarare, caderile pot surveni si in catararea traditionala. Din aceasta cauza, asigurarile din traseu trebuie sa fie capabile sa opreasca o cadere in coarda, nu doar sa ofere un oarecare confort psihic "pentru ca oricum n-o sa cad".

Montarea corecta a protectiilor

Realizarea unor asigurari solide presupune cunoasterea temeinica a proprietatilor protectiilor folosite si a regulilor de montare corecta a acestora. Montarea fiecarui tip de protectie trebuie sa respecte niste conditii specifice, care de obicei sunt documentate pe larg in instructiunile de folosire redactate de fabricant, dar exista unele reguli generale care trebuie aplicate cu strictete la montarea tuturor protectiilor:

• Stanca trebuie sa fie solida astfel incat fortele mari de impingere pe care le transmit protectiile asupra peretilor fisurii sa nu produca spargerea sau dislocarea unei laturi a fisurii (care s-ar putea produce de exemplu in cazul montarii unei protectii dupa o lespede subtire sau in spatele unui bolovan detasat de restul stancii).
• Peretii fisurii trebuie sa fie uscati si curati, fara pamant, licheni, straturi de roca dezagregata sau gheatza, care ar putea compromite rezistenta sau stabilitatea asigurarii.
• Tipul si marimea protectiei folosite trebuie sa fie adecvate pentru forma si dimensiunea fisurii.
• Protectiile se pozitioneaza astfel incat sa aiba rezistenta maxima in directia incarcarilor anticipate.

Factorul de cadere si fortele dinamice

Pentru o catarare in siguranta, cunostintele despre caracteristicile mecanice si functionale ale protectiilor folosite si despre felul in care acestea se monteaza si se asigura corect trebuie sa fie completate de o buna intelegere a fortelor care pot aparea in cazul caderii si a directiilor din care actioneaza aceste forte asupra asigurarilor si asupra ancorelor de regrupare.

Intelegerea legaturii dintre inaltimea caderii, fortele dinamice generate si felul in care acestea sunt amortizate prin contributia diferitelor elemente ale sistemului are o mare importanta pentru evaluarea obiectiva a riscurilor asumate pe parcursul catararii. In functie de acestea, vom determina tipului si pozitia asigurarilor si felul in care acestea vor fi distribuite pe parcursul lungimii de coarda.

Solicitarile maxime din sistem vor aparea in conditiile factorului de cadere 2 (inaltimea de cadere este dublul lungimii corzii care amortizeaza caderea), adica atunci cand fortele dinamice generate prin caderea capului de coarda sunt preluate direct de ancora de regrupare in care este asigurat secundul, fara sa existe asigurari intermediare.

Odata cu inaintarea pe parcursul unei lungimi de coarda, factorul de cadere potential se micsoreaza progresiv datorita montarii asigurarilor intermediare care limiteaza inaltimea de cadere, in timp ce lungimea corzii de asigurare dintre secund si capul de coarda va creste, ceea ce inseamna ca fortele dinamice generate in cazul unei caderi vor fi din ce in ce mai reduse pe masura ce capul de coarda se departeaza de regrupare.

Totusi, doua caderi cu acelasi factor de cadere dar cu inaltimi de cadere diferite (de exemplu o cadere de 5 m cu 10 m de coarda desfasurata si una de 10 m amortizata de 20 m de coarda) nu vor avea acelasi efect. Desi fortele dinamice generate vor fi similare, in cazul caderii mai lungi se atinge o viteza mai mare, datorita careia se va produce cresterea intervalului de timp in care este amortizata caderea si implicit cresterea alungirii dinamice a corzii (care se adauga la inaltimea de cadere), ceea ce mareste pericolul de lovire a unui obstacol in timpul caderii.

Fortele de frecare care apar la schimbarile de directie ale corzii sau la contactul acesteia cu stanca pot micsora lungimea efectiva a corzii care amortizeaza caderea, ceea ce mareste factorul de cadere real, iar aceasta are ca rezultat cresterea fortelor dinamice din sistem.

De exemplu, daca o asigurare este pozitionata sub un tavan fara o extensie de lungime adecvata, coarda va freca pe buza tavanului. Amortizarea unei eventuale caderi intr-o asigurare plasata mai sus s-ar face practic numai pe lungimea de coarda dintre buza tavanului si capul de coarda, in timp ce aportul restului corzii va fi drastic micsorat datorita fortelor de frecare generate la contactul cu stanca. In acest caz, factorul de cadere real va fi mult mai mare decat cel teoretic.

Strategii de asigurare

Montarea asigurarilor este o operatiune importanta, care necesita atentie, ia timp si consuma energie, asadar este de preferat sa fie facuta dintr-o pozitie cat mai comoda, cu prize bune. In timpul catararii trebuie sa incerci sa anticipezi asemenea pozitii si sa-ti stabilesti strategiile de asigurare in functie de acestea.

• Atunci cand montezi o asigurare, cauta o pozitie relaxata, in care sa tii prizele de mana cu mainile intinse, iar greutatea corpului sa fie preluata cat mai mult de picioare.
• Pentru a evita mentinerea prelungita a unei pozitii statice epuizante, in timpul montarii unei asigurari schimba mainile pe prize, astfel incat sa montezi protectia cu o mana si sa asiguri coarda cu cealalta mana.
• Daca ai o pozitie buna, care-ti permite sa acorzi mai mult timp asigurarii, incearca sa folosesti protectii pasive, care se pozitioneaza mai greu in fisuri, pastrand friend-urile, care se monteaza ceva mai usor, pentru situatiile in care trebuie sa te misti repede (uneori, cateva secunde pot parea foarte lungi...).
• Inainte de a relua catararea, profita de pozitia "comoda" din care ai montat o protectie pentru a cauta continuarea traseului si urmatoarea posibilitate de asigurare. Procedand astfel, vei determina si directia corzilor, in functie de care vei putea alege lungimea potrivita pentru bucla de asigurare.
• Pentru cresterea eficientei, protectiile pe care crezi ca le-ai putea monta in urmatorul amplasament pot fi mutate intr-o pozitie mai accesibila pe ham si pot fi echipate cu bucle de lungimi adecvate, astfel incat sa pierzi cat mai putin timp cu montarea si asigurarea lor.
• Nu te opri in mijlocul unui pasaj dificil pentru a monta o protectie, decat daca este absoluta nevoie. Daca inainte de sectiunea respectiva exista o pozitie de odihna, poti incerca sa te cateri si sa montezi protectia din pas, apoi sa te descateri si sa te odihnesti. Dupa ce ti-ai refacut fortele, vei putea urca pasajul "dintr-o bucata", fara sa mai fie nevoie sa te opresti pe parcurs.
• In general, protectiile pe care le ai pe ham nu iti ofera prea multe optiuni pentru aceeasi dimensiune de fisura. Atunci cand folosesti o anumita marime de protectie, trebuie sa apreciezi cat de necesara ar putea fi aceasta in continuare, pe parcursul lungimii de coarda. Nu vrei sa "consumi" singura protectie cu care poti asigura crux-ul aflat mai sus, montand-o intr-un loc in care ai putea folosi si altceva. Daca nu ai alte optiuni, foloseste protectia respectiva, iar dupa montarea urmatoarei asigurari (care trebuie sa fie foarte solida !) poti incerca sa te descateri sa o recuperezi.
• Atunci cand montezi o asigurare, trebuie sa corelezi rezistenta protectiei folosite cu factorul de cadere specific portiunii respective din traseu, care este un indicator al marimii fortelor dinamice pe care le-ar suporta asigurarea in cazul unei caderi. Astfel, la inceputul lungimii de coarda vei monta protectii cu rezistenta mare, pastrandu-le pe cele mai putin rezistente pentru asigurarea pasajelor aflate mai sus, unde factorul de cadere va fi mai mic.
• Desi ai putea sa fii tentat sa plasezi asigurarile cat mai sus, pentru a beneficia de o portiune de catarare "in mansa", cel mai bine este sa le montezi undeva intre nivelul pieptului si al fetzei, astfel incat sa poti verifica vizual contactul acestora cu peretii fisurii. In plus, aceasta pozitionare va reduce efortul necesar pentru ridicarea corzii spre carabiniera de asigurare, iar protectiile vor putea fi recuperate mai usor de catre secund.
• Ai grija ca prin montarea protectiilor sa nu ocupi prizele din fisura care ar fi necesare pentru catarare. Uneori vei fi pus in situatia sa alegi intre montarea unei protectii in priza de care aveai nevoie si renuntarea la asigurare pentru ca fara priza respectiva pasajul ar deveni prea dificil. Cantareste bine consecintele inainte de a lua o decizie !

Asigurari "impuse"

In principiu, asigurarile au rolul de a limita consecintele caderilor in coarda si se amplaseaza acolo unde simti nevoia lor, in general inaintea pasajelor mai dificile, in care este mai probabil sa cazi sau pentru reducerea inaltimii potentiale de cadere pe parcursul lungimii de coarda. Exista insa cateva situatii "standard" in care capul de coarda este mai expus, iar asigurarile trebuie montate intr-un anumit fel pentru a micsora riscurile cu care se confrunta acesta.

La inceputul traseului, pentru a preveni caderea la sol a capului de coarda, asigurarile trebuie sa fie montate suficient de des si trebuie sa fie foarte sigure, atata timp cat acest pericol este prezent. Din aceasta cauza, daca te bazezi pe o singura protectie care sa-ti impiedice caderea la sol, atunci este bine ca aceasta sa fie dublata cu o alta, montata cat mai aproape, care sa-ti ofere mai multa siguranta. Daca nu exista suficiente posibilitati pentru montarea protectiilor, poti folosi un atenuator de soc, prin care vei limita fortele dinamice care actioneaza asupra asigurarii in cazul unei caderi.

Dupa trecerea peste un prag sau o brana, asigurarile se vor monta in acelasi fel ca la inceputul traseului, pentru a preveni lovirea de acest obstacol in cazul caderii.

---

La inceputul unei noi lungimi de coarda, de la plecarea din regrupare a capului de coarda si pana in momentul in care acesta monteaza prima asigurare, factorul unei eventuale caderi in coarda este 2. In aceste conditii, siguranta intregii echipe depinde doar de ancora din regrupare, care ar prelua direct fortele dinamice foarte mari generate intr-o asemenea cadere.

Pentru a iesi din aceasta situatie periculoasa, capul de coarda trebuie sa monteze o asigurare solida cat mai curand dupa plecarea din regrupare (in jargonul cataratorilor acesta asigurare este numita "de factor"). Urmatoarele cateva asigurari vor fi amplasate la distante mai mici, in scopul pastrarii factorului de cadere potential la valori cat mai reduse, astfel incat sa se limiteze fortele dinamice care actioneaza asupra ancorei si asupra protectiilor in cazul unei caderi.

Un alt caz in care asigurarea trebuie sa fie deosebit de solida este atunci cand urmeaza o portiune mai lunga in care nu ai posibilitatea sa montezi protectii (run-out), in care consecintele unei caderi ar putea fi mai grave decat in mod normal. Inainte de asemenea pasaje, poti incerca sa dublezi protectiile sau chiar sa te asiguri intr-o mini-ancora construita din mai multe protectii egalizate. Daca totusi stanca nu ofera suficiente amplasamente pentru protectii multiple, un atenuator de soc ar putea sa se dovedeasca util prin reducerea fortelor dinamice care ar aparea in cazul unei caderi.

---

Atunci cand montezi asigurari pe parcursul catararii, trebuie sa te gandesti si la siguranta secundului. Astfel, daca inainte de un pasaj dificil al unei traversari ai montat o protectie, nu uita sa montezi una si imediat dupa trecerea pasajului, chiar daca aceasta nu este necesara pentru capul de coarda, astfel incat secundul sa nu penduleze prea mult in cazul in care cade in timpul catararii pe portiunea dificila.

In anumite situatii, traseul corzii trebuie ajustat pentru a elimina situatiile periculoase (de ex. blocarea corzii intr-o fisura, posibilitatea de dislocare a unor bolovani instabili sau frecarea corzii pe o muchie ascutita). In aceste cazuri se poate monta o protectie directionala, care sa devieze coarda in afara zonei periculoase.

Asigurari multidirectionale

Directiile fortelor care actioneaza asupra unei asigurari se pot modifica pe parcursul catararii. Aceste situatii trebuie sa fie identificate de capul de coarda, care trebuie sa ia anumite masuri in privinta stabilitatii protectiilor din sectiunile respective.

Una dintre aceste situatii apare atunci cand traseul are linie oblica sau are pasaje de traversare. In acest caz, atat caderea capului de coarda, cat si cea a secundului vor genera forte dinamice similare, dar acestea vor fi aplicate in directii diferite (sagetile rosii din diagrama alaturata indica directiile solicitarilor in cele doua cazuri).

---

O atentie deosebita trebuie acordata asigurarilor aflate la inceputul traseului sau al lungimii de coarda si celor montate la schimbarile de directie ale corzilor.

Daca in prima lungime secundul nu poate fila corzile direct de la baza traseului si se va plasa undeva mai departe de perete, coarda va face un unghi in dreptul primei asigurari (notata cu "1" in imaginea din stanga).

In cazul caderii capului de coarda, aceasta schimbare de directie a corzii va produce tractionarea protectiei respective spre exterior. Cedarea primei asigurari ar putea avea ca efect solicitarea spre exterior a protectiilor urmatoare si smulgerea acestora "in cascada", de jos in sus, in ordinea 1-2-3 .

Acelasi efect poate aparea si in cazul cedarii protectiilor aflate la schimbarile de directie a corzii din traseu (de exemplu la capetele traversarilor), ceea ce ar putea produce tractionarea spre exterior a protectiilor apropiate, care ar putea fi smulse din fisura.

---

In toate cazurile enumerate mai sus, asigurarile care in cazul unei caderi ar putea fi solicitate la tractiune spre exterior, in sensul smulgerii din fisura a protectiilor, trebuie sa fie multidirectionale.

Aceasta inseamna ca asigurarile trebuie sa reziste si in jos (in cazul caderii de deasupra lor) si la solicitarile spre exterior sau in lateral produse de actiunea corzii in cazul unei caderi a capului de coarda mai sus, pe parcursul lungimii respective.

Pentru a obtine o asigurare multidirectionala se pot folosi doua protectii montate in opozitie si tensionate cu un anou folosind noduri cabestan ca in imaginea din dreapta. La nevoie, un singur friend ar putea indeplini partial acest rol datorita capacitatii lui de a se orienta in directia solicitarilor prin pivotarea in fisura, dar apare riscul ca acesta sa "paseasca" in fisura datorita miscarilor corzii si sa-si piarda stabilitatea.

Asigurarea protectiilor cu rezistenta mica

Daca la inceputul lungimii de coarda (zona in care factorul de cadere are valori mari) sau inaintea unor portiuni lipsite de posibilitati de asigurare nu exista conditii pentru montarea de asigurari solide, ci numai plasamente pentru protectii cu rezistenta mecanica mica (6-8 kN), acestea pot fi asigurate cu un atenuator de soc (in imagine sunt doua exemple: Yates Screamer si Petzl Nitro-3).

Acesta va amortiza fortele dinamice prin ruperea graduala (incepand de la o forta de 2-3 kN) a unor siruri de cusaturi, ceea ce va consuma suficienta energie pentru a micsora forta maxima. De asemenea, actiunea atenuatorului de soc va prelungi timpul in care se produce oprirea caderii, ceea ce va permite corzii sa absoarba mai multa energie.

---

O alta metoda pentru cresterea sigurantei asigurarii in cazul folosirii de protectii cu rezistenta mica este egalizarea mai multor asemenea protectii pentru distribuirea incarcarilor. Astfel, doua nuci mici cu rezistenta de 6 kN montate perfect si egalizate ar putea sa suporte impreuna o solicitare de 10-12 kN, ceea ce ar putea fi suficient in cele mai multe dintre cazuri.

Pentru egalizare se poate folosi un anou de chinga cu un X glisant (imaginea din dreapta). Extensia care se poate produce in cazul cedarii uneia dintre protectii poate fi limitata cu ajutorul unui nod simplu facut pe bratul cel mai lung al anoului.

Prin aceasta metoda se pot egaliza si mai multe protectii (imaginea din dreapta), dar trebuie tinut cont de frecarile care pot aparea intre chingi si carabiniera, care pot micsora eficienta egalizarii. Pentru diminuarea acestor frecari, asigurarea se va face folosind o carabiniera larga, care sa alunece usor pe chingi.

Totusi, inainte de a monta o protectie care nu ofera prea multa siguranta, incearca sa-ti dai seama daca nu te poti dispensa de ea. In multe cazuri, energia consumata pentru montarea unei protectii nesatisfacatoare ar putea fi folosita mai eficient pentru catararea in continuare pana la o posibilitate de asigurare mai solida.

Folosirea pitoanelor gasite in trasee

In Romania, contrar practicii internationale, pitoanele folosite la premierele majoritatii liniilor "clasice" au fost lasate in trasee ca protectii fixe, atat pentru asigurarea pe parcursul catararii, cat si pentru amenajarea regruparilor.

In timp, multe dintre vechile pitoanele au ruginit sau au fost slabite de ciclurile de inghet/dezghet si au disparut, dar in trasee au mai ramas destule "relicve", pe care unii cataratori le mai folosesc inca pentru asigurare (motiv pentru care am considerat ca trebuie sa mentionez pitoanele in aceasta sectiune).

Este practic imposibil sa evaluezi rezistenta unui piton gasit intr-un traseu. Desi partea vizibila a pitonului poate parea solida, nu stii niciodata ce se ascunde in interiorul fisurii: cat de lung este pitonul, cat de avansata este coroziunea lui, cat de alterata este roca din interiorul fisurii, etc.

Din aceasta cauza, un piton ii este de folos doar cataratorului care l-a batut. Acesta este singurul care stie ce dimensiuni si ce caracteristici mecanice are pitonul respectiv, cat de bine este fixat si cata incredere poate avea in acea asigurare. In aceste conditii, un piton lasat in mod intentionat in traseu, sau mai rau, un piton pe care secundul a incercat sa-l scoata si nu a reusit, devine o veritabila capcana pentru cataratorii care repeta traseul.

In concluzie, este bine sa eviti folosirea pitoanelor fixe din trasee si sa incerci sa gasesti posibilitati alternative de asigurare cu protectii mobile. Daca totusi nu ai de ales, verifica rezistenta pitonului prin smucituri aplicate in lungul fisurii si spre exterior cu ajutorul unei bucle (vei fi surprins sa descoperi cat de multe pitoane care par solide la prima vedere pot fi scoase cu mana in acest fel) si verifica daca sunetul scos la lovirea cu un obiect metalic (carabiniera, hex, etc.) nu este infundat, caz in care pitonul ar putea fi slabit si nesigur. Daca dupa "verificare" alegi totusi sa folosesti pitonul respectiv pentru asigurare, catara-te cu precautie deasupra acestuia si incearca sa montezi cat mai repede o protectie solida.

Din aceleasi motive, daca intalnesti o regrupare "echipata" cu pitoane si dupa verificarea acestora alegi sa le folosesti, cauta posibilitati pentru montarea de protectii mobile pe care sa le integrezi in componenta ancorei de regrupare, astfel incat sa fii sigur ca aceasta poate face fata tuturor solicitarilor care pot aparea. Daca nu reusesti sa montezi protectii suplimentare, cel mai indicat este sa cauti o alta pozitie de regrupare, care sa-ti ofere posibilitati mai bune pentru construirea unei ancore solide si sigure.

Traseul corzilor

In catararea traditionala, una dintre responsabilitatile capului de coarda este pozitionarea corecta a corzilor prin extinderea asigurarilor cu bucle de lungimi adecvate, astfel incat traseul fiecarei corzi sa fie cat mai direct.

Motivele pentru care corzile trebuie sa aiba un traseu rectiliniu sunt:

• Eliminarea (sau cel putin reducerea) fortelor periculoase de tractiune laterala care ar actiona asupra asigurarilor aflate la schimbarile de directie a corzii si care ar putea produce smulgerea protectiilor din fisuri.
• Limitarea fortelor de frecare dintre coarda si stanca sau carabiniere. Acestea amplifica fortele dinamice care actioneaza asupra cataratorilor si protectiilor in cazul unei caderi prin reducerea lungimii active a corzii, producand astfel cresterea factorului de cadere. In plus, frecarile se adauga la greutatea corzii, ingreunand inaintarea capului de coarda.

---

Atunci cand apreciezi traseul corzii trebuie sa iei in considerare pozitia ultimei asigurari montate, pozitia pe care o anticipezi pentru urmatoarea protectie si linia pe care te vei catara pana la aceasta, iar lungimea buclei de asigurare va fi aleasa in consecinta, astfel incat sa elimini eventuala schimbare de directie a corzii.

De asemenea, trebuie sa fii constient ca evoluezi intr-un spatiu tridimensional, iar schimbarile de directie in traseul corzii nu apar doar in planul stancii (stanga-dreapta - de ex. la traversarile laterale) ci pot aparea si in planul perpendicular pe aceasta (fata-spate - de ex. la trecerea peste un tavan sau peste o prag orizontal).

Din aceasta cauza, de cele mai multe ori este necesar sa extinzi cu o bucla mai lunga atat protectiile montate sub surplombe sau tavane, cat si pe cele montate imediat dupa trecerea unui prag, pentru a preveni frecarea corzii pe buza surplombei sau pe marginea pragului respectiv.

---

Indiferent de tipul corzilor folosite pentru asigurare, trebuie sa ai in permanenta grija ca integritatea lor sa nu fie periclitata (de exemplu, coarda ar putea sa se intepeneasca intr-o fisura, ar putea sa disloce bolovani instabili din zonele friabile sau ar putea sa se taie prin frecarea pe o muchie ascutita)

In cazul in care pe parcursul catararii pot aparea asemenea situatii, capul de coarda va lua toate masurile necesare pentru eliminarea pericolului, de obicei prin devierea traseului corzii (cateva exemple de asemenea masuri sunt enumerate mai jos):

• Montarea unor protectii care sa directioneze traseul corzii in afara zonei periculoase (de ex. zona friabila din care coarda ar putea disloca bolovani sau portiunea in care exista muchii ascutite)
• Montarea unei protectii in fisura din buza unui tavan, astfel incat coarda sa alunece pe aceasta in loc sa se blocheze in fisura
• Prelungirea protectiilor montate sub surplombe sau dupa trecerea pragurilor pentru a micsora frecarea corzilor pe muchiile orizontale.
• Montarea de protectii mai dese acolo unde exista pericolul de pendulare a cataratorilor in zone in care coarda ar putea sa se taie prin frecarea de muchiile ascutite

Asigurarea cataratorilor

Asigurarea secundului

In ultimul timp, imbunatatirea dispozitivelor de asigurare care sunt capabile ca in anumite pozitii sa blocheze automat coarda in cazul unei caderi (Petzl Reverso 3, Black Diamond ATC Guide, etc.) a facut ca acestea sa fie folosite frecvent (in pozitia de auto-blocare) pentru asigurarea secunzilor. In acest caz, dispozitivul va fi conectat cu o carabiniera cu siguranta direct in punctul principal de asigurare din regrupare.

Pentru dispozitivele care impun interventia asiguratorului pentru franarea caderii, asigurarea secundului se va face de pe ham, cu redirectionarea corzii prin punctul principal al regruparii si/sau prin carabiniera unei protectii solide montate deasupra regruparii (care va putea fi apoi folosita ca o prima asigurare in lungimea urmatoare de coarda).

Asigurarea capului de coarda

Capul de coarda va fi asigurat exclusiv de pe ham, astfel incat in cazul unei caderi, inertia corpului secundului si autoasigurarea acestuia in ancora (cu coarda dinamica de asigurare) sa contribuie la amortizarea fortelor dinamice generate. De asemenea, este indicat ca secundul sa poarte manusi pentru asigurare, pentru controlul mai ferm al corzilor si pentru evitarea arsurilor pe care le-ar putea produce curgerea corzilor prin dispozitivul de asigurare in timpul opririi unei caderi.

Punctul principal de asigurare al ancorei trebuie sa fie pozitionat la o inaltime convenabila, aleasa in functie de conditiile de asigurare, iar protectia directionala din componenta ancorei trebuie sa fie amplasata astfel incat secundul sa nu fie smuls din regrupare in cazul caderii capului de coarda, dar totusi acesta sa aiba spatiu pentru o oarecare deplasare pe directia corzii de asigurare. Daca directia traseului este laterala sau oblica, secundul se va pozitiona intre ancora din regrupare si prima asigurare a lungimii urmatoare, iar daca traseul continua pe verticala regruparii, secundul se va plasa direct sub ancora.

Organizarea regruparilor

Multe echipe de coarda pierd timp in regrupare datorita lipsei de organizare. Intr-un traseu lung, intarzierile cumulate ar putea ajunge chiar si la cateva ore, iar consecintele prelungirii excesive a duratei catararii pot fi destul de grave: o retragere "epica" pe intuneric in rapel sau pe teren necunoscut, sau chiar blocarea in perete peste noapte.

O echipa de coarda eficienta va cauta sa scurteze cat mai mult timpul petrecut in regrupare. Pentru aceasta, sarcinile care revin fiecarui coechipier trebuie sa fie indeplinite in mod voluntar si operativ, dupa un protocol bine pus la punct, astfel incat catararea sa poata fi reluata cat mai repede.

Sarcinile capului de coarda

Atunci cand ajunge in locul in care vrea sa regrupeze, capul de coarda monteaza o protectie solida in care se autoasigura cu un nod cabestan pe coarda, apoi (asigurat in continuare de catre secund) construieste ancora de regrupare.

Dupa montarea ancorei si auto-asigurarea in regrupare, capul de coarda anunta ca a regrupat (ceea ce inseamna ca secundul il poate scoate din asigurare), recupereaza imediat restul de coarda pana cand aceasta se intinde, apoi preia asigurarea secundului, de preferat cu un dispozitiv cu autoblocare (Reverso, ATC - Guide, etc.) montat in punctul principal al ancorei. (Daca se foloseste un dispozitiv obisnuit, acesta se va monta pe ham, iar coarda va fi trecuta prin punctul principal al ancorei sau prin carabiniera unei protectii foarte solide, montate deasupra regruparii).

Abia dupa aceea, in intervalul in care secundul se pregateste sa inceapa catararea, capul de coarda poate face si alte lucruri (cum ar fi sa-si scoata papucii de catarare, sa imbrace haine mai groase sau sa bea apa).

Dupa ce secundul incepe sa se catere, capul de coarda va avea grija ca in timp ce il asigura sa aranjeze corzile care se aduna in regrupare astfel incat acestea sa nu se incurce si sa nu atarne pe perete unde s-ar putea agata. Daca in regrupare este suficient spatiu, corzile pot fi stivuite intr-o zona plana de unde sa nu poata aluneca, iar daca nu, corzile pot fi aranjate in bucle succesive de o parte si de alta a unui anou prins de ancora (imaginea alaturata) sau chiar peste un genunchi al celui care fileaza.

Daca pe urmatoarea lungime secundul va fi cap de coarda, buclele corzii trebuie sa fie din ce in ce mai mici. In caz contrar, lungimea buclelor trebuie sa fie marita progresiv, astfel incat acestea sa nu se agate intre ele atunci cand coarda va fi filata in timpul catararii.

Sarcinile secundului

In timp ce capul de coarda fileaza corzile, secundul se pregateste pentru catarare (isi pune rucsacul, isi incalta papucii, etc.). Dupa ce s-au intins corzile, iar capul de coarda l-a anuntat ca a preluat asigurarea, secundul demonteaza ancora de regrupare lasand o singura protectie solida, in care va ramane asigurat pana cand primeste confirmarea ca poate sa inceapa catararea, apoi o recupereaza si pe aceasta, il informeaza pe capul de coarda ca a plecat din regrupare si incepe sa se catere.

Pe parcursul catararii, secundul va recupera protectiile si buclele de asigurare pe care le va organiza cat mai bine pe ham (nucile grupate dupa marimi, friendurile fiecare pe carabiniera proprie, buclele separat, ordonate in functie de lungime, etc.), astfel incat sa nu mai fie nevoie sa fie luate din nou la mana in regrupare.

Tranzitia in regrupare

Daca cei doi cataratori vor prelua alternativ conducerea pe parcursul traseului (cap schimbat), la sosirea in regrupare secundul se auto-asigura in ancora (in acest caz, este suficienta o asigurare provizorie cu un nod cabestan pe coarda), iar daca are un rucsac, acesta va fi asigurat intr-o protectie din componenta ancorei, intr-o pozitie in care sa nu incurce activitatea din regrupare.

In continuare, respectivul preia de la coechipier echipamentul pe care acesta nu l-a folosit pe lungimea de coarda anterioara, apoi noul secund muta dispozitivul de asigurare din punctul principal al ancorei pe bucla de asigurare de pe ham si anunta ca este pregatit sa asigure.

Inainte de a incepe catararea, este indicat ca noul cap de coarda sa verifice daca protectia directionala din componenta ancorei este pozitionata in mod adecvat pentru directia in care intentioneaza sa inainteze si pentru pozitia in care anticipeaza ca va monta prima asigurare, apoi anunta ca incepe catararea si poate pleca din regrupare.

Daca pe lungimea urmatoare capul de coarda va fi acelasi, operatiunile devin mai complicate:

• Secundul se autoasigura in in punctul principal al ancorei, intr-o pozitie in care sa nu impiedice catararea capului de coarda la inceputul lungimii urmatoare, dar astfel incat imediat dupa plecarea acestuia sa se poata pozitiona intre ancora si prima asigurare a lungimii.
• Protectiile si buclele de asigurare recuperate de pe traseu, materialele folosite pentru ancora de regrupare precedenta si eventual unele piese de echipament care au fost purtate pana acum in rucsac, dar care sunt necesare in continuare, sunt inmanate capului de coarda una cate una, astfel incat sa se evite scaparea lor.
• Corzile vor fi filate din nou, astfel incat capetele la care este legat capul de coarda sa se afle deasupra. Pentru operativitate, cataratorii pot schimba intre ei capetele corzilor (daca acestea nu sunt incurcate), dupa care isi vor verifica reciproc nodurile de legare. In timpul acestei operatiuni, cataratorii se vor asigura provizoriu in ancora cu anouri de chinga.
• Secundul preia asigurarea pe ham a capului de coarda, iar acesta poate incepe catararea, dupa ce a primit confirmarea ca este asigurat si poate sa plece.

---