Cățărarea tradițională și de aventură

• 
• 

Protecțiile mobile active

Dacă frecarea cu pereții fisurii nu este necesară în cazul protecțiilor pasive, aceasta este esențială pentru funcționarea celor active, a căror eficiență depinde direct de mărimea forțelor de frecare generate la contactul cu stânca. Prin urmare, aceste protecții nu sunt recomandate pentru tipurile de roci care au coeficient redus de frecare și sunt chiar contraindicate în cazurile în care pereții fisurii sunt uzi, murdari sau acoperiți cu gheață. De asemenea, pentru că protecțiile active transmit forțe foarte mari către pereții fisurilor, trebuie evitată montarea lor în zonele friabile, unde apare pericolul de dislocare a bolovanilor sau în roci cu rezistență mică la compresiune, care s-ar putea sfărâma în punctele de contact.

Friend - „prietenul” cățărătorilor

Istoria friend-urilor

În  multe trasee de cățărare există fisuri perfecte, continue, cu pereți paraleli și netezi, în care asigurarea cu protecții pasive este dificilă sau chiar imposibilă. Nevoia de asigurare în aceste fisuri i-a determinat pe cățărători să conceapă diferite dispozitive bazate pe alte principii decât blocajul pozițional specific protecțiilor pasive, dar cele mai multe dintre modelele timpurii aveau funcționalitate limitată.

În 1978, după mai mulți ani de testare și de îmbunătățire a prototipurilor, americanul Ray Jardine, fost cercetător la NASA, a reușit să construiască un model de protecție activă cu adevărat funcțional, destinat asigurării în fisurile cu pereți paraleli, pe care l-a numit „Friend”.

Noul dispozitiv avea patru came independente, opuse două câte două și dispuse simetric pe același ax, fiecare dintre acestea fiind acționată de un arc, motiv pentru care americanii numesc aceste dispozitive „SLCD - Spring Loaded Camming Device”, adică „dispozitive cu came acționate cu arcuri”. Pentru montarea în fisură, camele erau retrase cu ajutorul unor cabluri subțiri, fixate pe fiecare camă și pe trăgaciul comun de acționare. (Atunci când nu sunt încărcate, protecțiile de acest tip se mențin în fisuri datorită forțelor de frecare generate de împingerea exercitată de arcuri asupra camelor aflate în contact cu pereții fisurii).

Jardine nu a reușit să găsească în America un fabricant pentru friend-urile sale, dar l-a convins pe englezul Mark Vallance de utilitatea lor, iar acesta a înființat firma Wild Country pentru a fabrica acest model de protecție activă care a revoluționat cățărarea tradițională. Primul model comercial s-a dovedit atât de bun, încât Wild Country l-a produs (cu îmbunătățiri „cosmetice”) până în anul 2007 sub numele „Forged Friend”.

Eficiența dispozitivului se datorează formei speciale a camei folosite, al cărei contur urmează o spirală logaritmică, ceea ce face ca unghiul sub care sunt aplicate forțele asupra pereților fisurii să fie constant, indiferent de deschiderea camelor. Pentru primul model comercial, Ray Jardine a folosit un unghi de atac al camelor de 13,75°, pe care mulți fabricanți îl folosesc și în prezent ca unghi de referință pentru proiectarea noilor dispozitive cu came.

Datorită acestei conformații, un friend funcționează nu doar pentru o anumită fisură, ci pentru un interval de dimensiuni de fisuri, ceea ce face ca un set uzual de 7-10 friend-uri să acopere în mod continuu o plajă de deschideri de fisuri de pe la 15-20 mm până la 90-110 mm (dar pe piață există și mărimi de friend-uri pentru fisuri mai înguste sau mai largi decât acestea).

Caracteristicile constructive ale friend-urilor

Friend-ul ideal ar trebui (1) să reziste în orice fisură, indiferent de tipul de rocă în care se află aceasta, (2) să acopere un interval cât mai mare de deschideri de fisuri și (3) să fie durabil. Problema proiectanților acestor dispozitive este că aceste calități definitorii pentru eficiența și siguranța lor depind de niște parametri care se influențează reciproc.

Pentru ca un friend să nu fie smuls din fisură, trebuie ca forța de tracțiune T aplicată asupra lui (imaginea din stânga) să fie echilibrată de suma forțelor de frecare F mobilizate la contactul camelor cu stânca. Aceste forțe de frecare depind de unghiul de incidență a forțelor transmise de dispozitiv către pereții fisurii (notat cu a în diagramă) și de coeficientul de frecare μ dintre metalul camelor și rocă (condiția de rezistență este: μ ≥ tg a).

Dacă proiectantul friend-ului ar reduce unghiul camelor pentru a mări forțele de frecare, raportul de expandare al dispozitivului ar scădea, iar dacă din contră, ar mări unghiul de incidență pentru ca friend-ul să acopere un domeniu mai larg de deschideri de fisuri, forțele de frecare cu pereții fisurilor s-ar micșora. În ambele cazuri, eficiența dispozitivului ar avea de suferit.

Un alt factor care poate fi modificat este coeficientul de frecare dintre came și stâncă, dar mărirea acestuia prin folosirea unui aliaj mai moale ar afecta durabilitatea dispozitivului, care în acest caz s-ar uza foarte repede.

Un asemenea model era CCH Alien, care nu se mai fabrică din cauza falimentului firmei producătoare. Alien avea unghiul de camă de 16°, dar metalul folosit era foarte moale pentru a asigura o frecare suficientă cu stânca, motiv pentru care friend-ul era vândut cu garanția înlocuirii gratuite a camelor atunci când se uzau.

Din aceasta cauză, pentru toate modelele de friend existente, materialele folosite și unghiurile de incidență ale camelor reprezintă de regulă soluții de compromis între acești parametri contradictorii, astfel încât intervalul de deschidere, rezistența la smulgere a friend-ului și durabilitatea lui să aibă valori acceptabile pentru domeniile de utilizare recomandate.

La primele modele, încărcarea se aplica pe mijlocul axului prin intermediul unei tije rigide, în care se făcea asigurarea. În timp, această soluție constructivă a suferit modificări importante, care în mare parte li se datorează fabricanților care voiau să producă friend-uri, dar nu dețineau brevetul pentru această invenție. Totuși, cama cu unghi constant nu era patentată, așa că trebuia găsită doar o modalitate diferită de a îngloba camele într-un nou dispozitiv.

Cea mai remarcabilă îmbunătățire, care în prezent este folosită la toate friend-urile, a fost înlocuirea tijei rigide a modelului inițial cu un cablu din oțel prevăzut cu o buclă pentru asigurare. Astfel au apărut două modele noi: cel cu un cablu în formă de „U”, fixat pe capetele axului camelor și cel cu un cablu central, fixat la mijlocul axului. Flexibilitatea oferită de cablu face ca dispozitivul să fie mai puțin sensibil la mișcările corzii și permite încărcarea lui peste marginile fisurilor orizontale sau oblice, ceea ce era problematic în cazul tijei rigide, din cauza efectului de pârghie.

O altă modificare interesantă a apărut la „Camalot” fabricat de Black Diamond, la care fiecare dintre cele două perechi de came opuse este dispusă pe câte un ax propriu. Prin dublarea axei și majorarea unghiului de atac al camei la 15°, acest model obține un raport de expandare mai mare, ceea ce înseamnă că are capacitatea de a acoperi mai multe dimensiuni de fisuri. Totuși, această caracteristică este rezultatul unui compromis prin care se sacrifică o parte din forțele de frecare mobilizate la contactul cu pereții fisurii, motiv pentru care acest model este eficient mai curând în roci care au coeficient mare de frecare: granit, gresie, conglomerat etc.

După expirarea brevetului deținut de Black Diamond pentru Camalot (în septembrie 2005), DMM Wales a scos pe piață un model cu axe duble similar cu C4, dar cu o formă diferită a cablului de asigurare și cu chingă extensibilă, denumit Dragon, ale cărui came au unghiul de incidență de 13,75°, ceea ce-l face mult mai eficient decât modelul american în rocile cu coeficient de frecare mai mic, cum este calcarul.

De asemenea, din 2016 firma Wild Country produce propriul model cu axe duble care se numește simplu „Friend”, la fel ca primul dispozitiv fabricat de ei în 1978. Și acesta seamănă destul de mult cu C4, dar păstrează unghiul original al camelor de 13,75° (imaginea alăturată).

Se observă că la modelele cu două axe, camele nu se pot roti dincolo de poziția în care ajung să se reazeme pe axul camelor opuse. Din această cauză, fabricanții susțin că friend-urile respective pot fi montate și pasiv, complet deschise (forma de „umbrelă”, în care contactul cu stânca s-ar realiza pe latura orizontală a camelor) și garantează rezistența lor în această poziție, care probabil că ar putea fi utilă în anumite împrejurări.

Și alți fabricanți au găsit soluții pentru limitarea deschiderii camelor peste o anumită poziție, în general prin rezemarea reciprocă a camelor opuse prin intermediul unor proeminențe ale corpurilor camelor, dar bănuiesc că scopul lor a fost mai curând să ușureze montarea friend-ului prin reducerea cursei trăgaciului de retragere a camelor, decât să ofere o posibilitate de montare ca protecție pasivă.

În ultimul timp, probabil din cauza concurenței comerciale dintre firmele producătoare, dar și datorită interesului pentru dezvoltarea echipamentului, au apărut noi modele de friend-uri în care se reflectă eforturile pentru reducerea greutății (Metolius Ultralight, Black Diamond Camalot Ultralight etc.) sau mărirea raportului de expansiune (de exemplu, Metolius Supercam).

Un alt model apărut relativ recent este Totem Cam, pe care unii utilizatori îl consideră a fi revoluționar. Acesta funcționează după un principiu diferit de cel al friend-urilor „clasice”: cablurile de sarcină nu sunt fixate pe axul camelor, ci sunt prinse direct pe came. Se pare că această soluție constructivă (numită de fabricant „Direct Loading System”) îi oferă dispozitivului o rezistență mai mare la smulgerea din fisură, deși  unghiul de incidență al camelor este mult mai mare decât la celelalte modele.

De asemenea, au fost concepute modele specializate pentru anumite situații specifice. Astfel, pentru fisurile deschise există friend-uri „offset”, la care perechea de came care se montează spre interiorul fisurii are dimensiuni mai mici, pentru folosirea în rocă slabă anumite modele (de exemplu, Metolius Fat Cam) au came mai groase pentru mărirea suprafeței de contact cu pereții fisurii, iar pentru montarea în spații înguste (de exemplu, în alveole) există modele cu doar trei came, care au lățimea ceva mai mică (Black Diamond C3, Metolius TCU, DMM 3CU) sau cu patru came, dar cu capul foarte îngust, cum sunt Metolius Master Cams, Black Diamond X4 sau Fixe Aliens.

Toate friend-urile actuale sunt echipate cu o buclă din chingă pentru asigurare. La unele modele, chinga este dublată și se poate extinde, ceea ce oferă mai multe opțiuni de asigurare.

Alegerea amplasamentului unui friend

Cele mai multe friend-uri pentru fisuri mai largi de 20 mm au o rezistență garantată de peste 10 kN. Totuși, aceasta este doar rezistența mecanică „la rupere” a dispozitivului, care este determinată în atelier în condiții standardizate și care nu reprezintă o garanție că în situații reale, friend-ul montat într-o fisură va rezista la fel de mult. Pentru aceasta, trebuie să ai grijă ca friend-ul să fie montat și orientat corect, într-o fisură cu forma adecvată și cu pereți curați și uscați, aflată în stâncă solidă.

Atunci când apreciezi calitatea stâncii trebuie să iei în considerare faptul ca forțele cu care friend-ul apasă asupra pereților fisurii sunt cam de două ori mai mari decât forța aplicată pe bucla de asigurare (de exemplu, un friend tracționat cu 5 kN va împinge în fiecare perete al fisurii cu o forță de cca. 10 kN).

Din aceasta cauză, trebuie să te asiguri că roca din zona în care vrei să montezi un friend este suficient de solidă, iar dispozitivul nu va fi montat după bolovani detașați de masiv sau după lespezi desprinse, pe care împingerea camelor le-ar putea disloca.

Pereții fisurii trebuie să fie uscați și să nu fie acoperiți cu pământ, licheni, diferite depuneri minerale, straturi de rocă dezagregată sau gheață, care ar putea micșora forțele de frecare care mențin dispozitivul în fisură și implicit rezistența asigurării. În zona în care se amplasează friend-ul, pereții fisurii trebuie să fie paraleli și destul de netezi, pentru a permite un contact cât mai bun între came și stâncă.

Trebuie să fii conștient că frecarea obținută la interfața dintre came și stâncă în anumite roci (de exemplu, calcar lustruit de apă) ar putea să nu fie suficientă pentru oprirea unei căderi. În asemenea cazuri, dacă trebuie să folosești friend-uri, ar fi bine să te orientezi către modele cu unghiul de incidență al camelor cât mai mic (Metolius folosește 13,25°, iar DMM și Wild Country folosesc 13,75°) și să eviți modelele cu unghi mai mare, cum sunt camele Black Diamond, care au 15°.

Montarea friend-urilor

Pentru montarea unui friend, se retrag complet camele cu ajutorul trăgaciului acestora, apoi se poziționează cu grijă dispozitivul într-o zonă a fisurii în care pereții sunt paraleli și lipsiți de denivelări pronunțate, se orientează cablul în direcția încărcărilor anticipate și se eliberează trăgaciul. În poziția finală, toate camele trebuie să fie deschise în mod egal și simetric, iar deschiderea acestora trebuie să fie cuprinsă în intervalul recomandat de fabricant, altfel stabilitatea asigurării va fi cel puțin îndoielnică.

Cu toate că este folosită frecvent, exprimarea procentuală a deschiderii funcționale a unui friend nu este foarte practică în situațiile reale, în care este destul de dificil să apreciezi o valoare numerică a intervalului respectiv în raport cu deschiderea minimă și/sau maximă a camelor. Din această cauză, este de folos să-ți stabilești niște repere vizuale după care să te ghidezi. De exemplu, eu încerc să montez friend-urile cât mai aproape de poziția în care colțurile de jos ale camelor sunt coliniare.

Pentru a avea posibilitatea să verifici poziția și deschiderea camelor, friend-ul trebuie montat într-o zonă vizibilă a fisurii, însă nu foarte aproape de marginile acesteia, care s-ar putea sparge din cauza încărcărilor mari care apar în cazul opririi unei căderi în coardă și evident, nici prea departe în interiorul fisurii, unde ar fi dificil să observi felul în care se realizează contactul dintre came și pereți.

Cel mai frecvent, friend-urile se montează în fisuri verticale, în care cablul este orientat în jos, dar la fel de bine pot fi montate și în fisurile oblice sau orizontale. În aceste situații, trebuie să acorzi atenție felului în care este poziționat cablul friend-ului peste marginea de jos a fisurii, pentru că o cădere ar putea produce deformarea lui ireversibilă (și implicit scoaterea din uz a dispozitivului), chiar dacă - în teorie - flexibilitatea cablului permite încărcarea acestuia în acest fel. De asemenea, trebuie să te asiguri că în acest caz, carabiniera de asigurare nu se sprijină pe stâncă într-o poziție în care să facă pârghie sau în care să blocheze sub ea coarda de asigurare în cazul unei căderi.

De regulă, soluția acestei probleme este repoziționarea carabinierei într-o zonă unde este solicitată corect, prin extinderea buclei friend-ului dacă acesta este prevăzut cu buclă extensibilă sau prin prelungirea acesteia cu un anou trecut „în două” prin ea (este contraindicat să prinzi cele două bucle de chingă printr-un laț, din cauza scăderii de rezistență pe care o produce acest nod).

Fiecare friend va fi echipat cu o carabinieră proprie, care este folosită atât la prinderea acestuia pe bridele pentru echipament de pe ham cât și (uneori) pentru asigurare. În acest scop, pentru a facilita alegerea de pe ham a mărimii dorite, poți folosi seturile de carabiniere care au aceleași culori ca friend-urile, pe care le comercializează diverși fabricanți.

Dispozitivele „Ball Nut”

Pornind de la ideea de a monta două nuci în opoziție în fisuri cu fețe aproape paralele sau atunci când dimensiunea fisurii depășește mărimea protecțiilor pasive disponibile, cățărătorii au încercat replicarea acestei metode printr-un dispozitiv unitar, care să poată fi plasat cu rapiditate în fisurile de acest fel.

În timp, au fost experimentate diferite modele bazate pe ideea că două piese de diferite forme care alunecă una pe cealaltă sunt capabile să producă expandarea ansamblului în fisură, dar niciunul dintre acestea nu a „prins” cu adevărat, deși în 1983 firma Metolius USA a scos pe piață un model destul de bun numit „Sliders”, inventat de Doug Phillips. În cele din urmă, Steve Byrne a reușit să perfecționeze dispozitivele anterioare, ajungând la modelul funcțional folosit în prezent, care a fost numit „Ball Nut” și care actualmente este fabricat în paralel atât de firma americană Trango, cât și de firma italiană C.A.M.P.

Setul complet de C.A.M.P. Ball Nuts din imagine cântărește doar 250 g și permite asigurarea în fisuri de la 3 la 15 mm, acoperind astfel o zonă în care friend-urile nu sunt disponibile sau au rezistențe prea mici pentru folosirea lor în cățărarea liberă.

Principiul de funcționare

Acest dispozitiv este compus dintr-o nucă din oțel (1) prevăzută cu un canal lateral evazat către bază pe care glisează o pastilă în formă de calotă sferică (2). Aceasta este împinsă în poziția expandată de un arc elicoidal (3) prin intermediul unui cablu rigid care leagă pastila de trăgaciul de acționare (4).

O nucă obișnuită are nevoie să se rezeme pe o proeminență a peretelui fisurii. Pastila glisantă a dispozitivului joacă tocmai acest rol: datorită coeficientului mare de frecare al suprafeței sale exterioare, care este acoperită cu un strat de cupru, pastila aderă bine la peretele fisurii și funcționează ca un element staționar.

Tracțiunea aplicată prin intermediul cablului de asigurare asupra nucii din oțel, care are coeficient redus de frecare, o face pe aceasta să se împăneze între pastila „sudată” pe un perete al fisurii și peretele opus. Acest efect de pană produce niște forțe îndreptate către  pereții fisurii, care generează forțele de frecare care se opun smulgerii dispozitivului din fisură.

 

Montarea protecțiilor Ball Nut

Cu excepția celui mai mic Ball Nut (#1), pe care CAMP îl garantează la 7 kN, iar Trango USA (cealaltă firmă producătoare a acestor protecții) doar la 4 kN, toate celelalte mărimi sunt capabile să suporte încărcări de 8 kN. Totuși, rezistența mecanică relativ mare a dispozitivului nu garantează automat că asigurarea va opri o cădere în coardă, fie ea chiar și cu un factor de cădere mic. Datorită dimensiunilor reduse ale fisurii, amplasamentul este greu de inspectat vizual, iar calitatea rocii, relieful și gradul de curățenie a fisurii și felul în care este poziționat dispozitivul influențează în mare măsură rezistența asigurării. Din aceasta cauză, pentru o asigurare eficientă, un Ball Nut trebuie să fie amplasat cu mare atenție, astfel încât suprafața de contact cu pereții fisurii să fie maximă, iar cablul să fie orientat în direcția solicitărilor anticipate.

Mărimea dispozitivului se va alege astfel încât să fie doar cu puțin mai mică decât deschiderea fisurii, iar pereții fisurii din zona respectivă trebuie să fie curați și netezi (preventiv, fisurile înguste pot fi curățate folosind un extractor de nuci). De asemenea, o ușoară îngustare a fisurii în direcția solicitărilor va crește simțitor siguranța asigurării.

Datorită formei de calotă sferică a pastilei mobile, care se poate adapta la unghiul dintre fețele fisurii, Ball Nut-ul poate fi folosit și pentru asigurarea în fisuri ușor deschise spre exterior.

Pentru montare, se retrage pastila mobilă cu ajutorul trăgaciului acesteia, se introduce Ball Nut-ul în fisură și se poziționează astfel încât cablul să fie orientat pe direcția anticipată a încărcărilor, apoi se eliberează trăgaciul, iar dispozitivul se fixează pe poziție printr-o smucitură aplicată prin intermediul buclei de asigurare, la fel ca în cazul unei nuci.

În poziția finală, pastila trebuie să fie retrasă între 50% și 90% din cursa totală (aceasta se va afla undeva în jumătatea inferioara a nucii din oțel), ceea ce asigură o marjă de siguranță pentru deplasările care se pot produce în cazul încărcărilor mari. Totuși, chiar și atunci când dispozitivul este montat corect, într-o fisură curată, rezistența asigurării este direct dependentă de caracteristicile mecanice ale rocii, din cauza suprafețelor mici ale pieselor prin care se realizează contactul dispozitivului cu stânca.

Din cauza rigidității cablului, trebuie evitată montarea unui Ball Nut în poziții în care acesta ar fi solicitat la încovoiere peste muchii (fisuri orizontale, alveole, etc.) sau în alte direcții decât în lungul axului lui, iar dispozitivul trebuie asigurat cu o buclă mai lungă, astfel încât să nu fie dislocat de mișcările corzii.

În practică, din cauza dificultății inspectării amplasamentului, eu consider că mărimile #1 și #2 de Ball Nuts (pentru fisuri de 3,5 ÷ 7 mm) reprezintă doar o soluție temporară, pentru cele câteva mișcări prin care să pot ajunge la o posibilitate de asigurare mai solidă, dar de obicei mă cațăr cu încredere deasupra Ball Nut-urilor #3, 4 și 5 pentru care pot verifica mai bine pereții fisurilor și condițiile în care se realizează contactul protecției cu aceștia.

Alcătuirea rack-ului de protecții active

Protecțiile active sunt în general mai pretențioase decât cele pasive, montarea lor necesitând o foarte bună înțelegere a modului lor de funcționare și o mai mare atenție în privința alegerii amplasamentului. De asemenea, aceste protecții sunt mai greu accesibile din cauza prețurilor lor ridicate, sunt mai grele și ocupă mai mult loc pe ham. Cu toate acestea, de multe ori protecțiile active sunt absolut necesare pentru asigurarea în locuri în care protecțiile pasive nu pot fi folosite.

Pentru început, va trebui să cumperi friend-uri care să acopere deschiderile de fisuri de la 25 la 60 mm (zona de la chei de degete la chei de palmă), pentru care rack-ul de protecții pasive nu îți oferă suficiente opțiuni. De asemenea, protecțiile active sunt necesare atunci când structura rocii pe care vrei să te cățări nu este adecvată folosirii protecțiilor pasive (de exemplu, fisurile „perfecte” din gresii sau granit). Cu timpul, la achizițiile inițiale vei adăuga mărimile mai mici sau mai mari, de care ai observat că ai fi putut avea nevoie în traseele pe care le-ai urcat.

Atunci când cumperi friend-uri, trebuie să le alegi pe cele adecvate nevoilor tale, pentru că există diferențe funcționale importante între modelele diferiților fabricanți, iar unele modele sau mărimi sunt mai indicate decât altele pentru anumite tipuri de rocă sau pentru anumite dimensiuni sau orientări ale fisurilor.

Dacă în final vei ajunge să ai mai multe seturi de friend-uri (în ideea că echipamentul nu este niciodată „destul”), este bine ca acestea să fie modele diferite, ceea ce de obicei asigură și o întrepătrundere a mărimilor, astfel încât să nu existe mărimi de fisuri pentru care să nu ai opțiuni de asigurare. Totuși, trebuie să te ferești să formezi un rack din modele și mărimi desperecheate, care ar fi foarte greu de identificat atunci când vrei să alegi de pe ham o anumită piesă.

Verificarea și întreținerea protecțiilor active

Inspectarea periodică a protecțiilor active

Protecțiile active sunt dispozitive mai complicate, cu multe piese componente dintre care unele sunt mobile, iar la fabricarea acestora se folosesc materiale care au caracteristici diferite. Numărul mare de componente înseamnă tot atâtea locuri în care pot apărea probleme care să afecteze siguranța sau buna lor funcționare. Din aceasta cauză, protecțiile active trebuie să fie inspectate cu atenție pentru identificarea eventualelor deteriorări, atât înainte, cât și după fiecare utilizare.

Verificarea protecțiilor active trebuie să acopere cel puțin următoarele aspecte (pentru informații suplimentare, citește instrucțiunile fabricantului, care însoțesc produsul respectiv):

• Cablurile prin intermediul cărora se face asigurarea trebuie să nu aibă fire rupte, zone strivite sau îndoituri pronunțate (de regulă, îndoiturile ușoare ale cablurilor pot fi îndreptate cu mâna fără ca rezistența dispozitivului să fie afectată).
  
  O atenție deosebită trebuie acordată zonelor în care cablurile sunt fixate prin sertizare sau prin lipire cu diferite aliaje pe axul friend-urilor sau pe corpul nucilor glisante. Îndoirea repetată a cablului, care se poate produce în aceste zone în anumite circumstanțe, poate duce la ruperea unor fire, ceea ce mai devreme sau mai târziu va duce la ruperea cablului.
• Camele friend-urilor: trebuie să nu aibă  deformări sau fisuri și trebuie să se miște cu ușurință pe ax, dar fără să aibă joc radial (perpendicular pe ax). De asemenea, se testează ușurința cu care se retrag camele și amplitudinea cursei acestora.
  
  În anumite cazuri, de exemplu ca urmare a uzurii excesive sau atunci când friend-ul a oprit o cădere mai severă, pe marginile laterale ale camelor pot apărea bavuri tăioase, formate prin strivirea metalului la contactul cu stânca, iar acestea pot împiedica mișcarea relativă a camelor. De cele mai multe ori, bavurile pot fi îndepărtate cu o pilă fină fără ca rezistența camei să fie afectată, dar aprecierea oportunității acestei soluții rămâne la latitudinea utilizatorului, care trebuie să analizeze atent efectele acestei acțiuni asupra formei camei.
• Arcurile camelor trebuie să fie intacte și să nu prezinte urme de coroziune.
• Axele camelor trebuie să nu fie deformate, iar blocajele din capetele lor trebuie să nu fie slăbite sau fisurate.
• Buclele din chingă pentru asigurare trebuie să nu aibă rosături, tăieturi sau scămoșări pronunțate, iar cusăturile acestora trebuie să fie intacte.
• Cablurile pentru retragerea camelor și îmbinările acestora trebuie să fie în stare bună. Deși aceste elemente nu afectează rezistența dispozitivului, ruperea unui asemenea cablu poate să îngreuneze recuperarea protecției. Dacă sunt deteriorate, cablurile vor fi înlocuite folosind kit-urile pentru reparații comercializate de fabricanți.

Întreținerea protecțiilor active

Pentru menținerea funcționalității optime a protecțiilor active, este necesară întreținerea lor periodică:

• După câteva trasee sau atunci când constați că piesele mobile au început să se miște mai greu, trebuie să cureți protecțiile de praf și de pământ cu o perie moale, cu aer comprimat și/sau prin clătirea cu jet de apă. Dacă uleiul vechi persistă, poți folosi un spray pentru degresarea lanțurilor de bicicletă. La nevoie, chingile de asigurare se spală cu detergentul recomandat de fabricant sau doar cu apă caldă.
• După uscarea completă, lagărele parților metalice mobile și arcurile se lubrifiază, iar uleiul în exces se curăță cu o cârpă absorbantă. Pe parcursul operațiunilor de curățare și de lubrifiere trebuie evitată contaminarea chingilor de asigurare cu produsele folosite. De asemenea, trebuie să te asiguri că suprafețele care se vor afla în contact cu stânca sunt perfect curate, fără urme de ulei care ar putea reduce frecarea cu pereții fisurii.
  
  Wild Country recomandă pentru ungerea friend-urilor uleiul WD-40, însă am observat că uneori pelicula de ulei colectează praf. Metolius recomandă produsul propriu pe bază de parafină numit Cam Lube, dar acesta este scump și nu se găsește la noi. În locul acestor produse, eu am folosit cu succes diferite uleiuri pentru lanțurile de bicicletă.