Amplasarea punctelor de asigurare

Meniul paginii

Montarea asigurarilor
Topul traseului

In traseele de catarare traditionala sau de aventura, asigurarile se monteaza acolo unde este nevoie de ele - de regula inaintea pasajelor dificile - insa pe anumite portiuni de traseu posibilitatile de asigurare pot sa lipseasca, iar uneori, daca dificultatea pasajului este prea ridicata, cataratorii nu au posibilitatea se se opreasca pentru montarea si asigurarea protectiei. Astfel, calitatea asigurarilor, distantele dintre acestea si implicit inaltimile de cadere din aceste trasee ajung uneori sa fie destul de mari, iar expunerea resimtita de catarator devine o componenta intrinseca a dificultatii traseului.

In escalada sportiva, unde factorul psihologic este practic eliminat in favoarea celui fizic si tehnic, cataratorul trebuie sa nu aiba senzatia de expunere, iar asigurarea trebuie sa nu constituie o problema in sine. In aceste conditii, amplasarea punctelor de asigurare necesita o analiza amanuntita si respectarea unor reguli suplimentare pentru protejarea celor care vor parcurge traseul. (Sa nu uitam ca siguranta cataratorilor este una dintre responsabilitatile amenajatorului de trasee!).

Amenajarea incepe cu studierea traseului: se identifica vizual linia care urmeaza a fi echipata si se fac coborari in rapel analizand prizele, posibilitatile de escalada (se incearca miscari si pozitionari, diferite procedee tehnice), se stabileste linia optima a traseului analizand cat mai multe variante, se determina pozitiile de odihna, etc.

Dupa analizarea peretelui si stabilirea liniei care urmeaza sa fie echipata, aceasta se va parcurge prin catarare cu asigurare de sus pentru a verifica inca o data posibilitatile de escalada si legaturile dintre pasajele incercate.

Montarea asigurarilor

Alegerea materialelor folosite pentru ancore

Pentru echiparea traseelor de escalada sportiva se folosesc doua tipuri de ancore: mecanice sau chimice. Alegerea unui tip sau a altuia este in general dictata de proprietatile rocii si de felul in care lucreaza ancorele in situatiile date (in aceasta privinta, trebuie consultate si recomandarile fabricantului materialelor respective).

Amenajatorii vor folosi in mod obligatoriu ancore fabricate special pentru acest scop, care sunt testate si garantate de catre fabricanti (nu se vor folosi ancore industriale sau improvizate).

Un criteriu pentru alegerea tipului de ancora este directia solicitarilor predominante (imaginea alaturata) pentru pozitia respectiva de montaj. Ambele tipuri de ancore rezista foarte bine la solicitari radiale (forfecare), dar ancorele chimice (montate corect !) au in general rezistenta mai buna la solicitari axiale (la smulgere), asa ca vor fi recomandate in aceste situatii (de ex. in cazul unui punct de asigurare montat pe tavan sau in surplomba).

Un alt criteriu este rezistenta rocii in care se montaza ancora. Ancorele mecanice se preteaza folosirii in roci cu rezistenta mare la compresiune, unde vor fi preferate din cauza usurintei cu care se monteaza, in timp ce in cazul rocilor slabe, in care tensiunile generate de expandarea unei ancore mecanice ar putea produce fisurarea sau sfaramarea stancii, se vor folosi ancorele chimice.

De asemenea putem tine cont si de diferite considerente practice. De exemplu, o coarda de rapel pentru retragerea din traseu se poate trece direct prin urechile ancorelor chimice, in timp ce urechile mult mai subtiri ale ancorelor mecanice ar putea deteriora coarda. Prin urmare, daca pasul cheie al traseului este mult mai dificil decat restul miscarilor, este de preferat sa montam o ancora chimica sub acesta, astfel incat cei care nu pot trece pasajul sa aiba posibilitatea sa coboare fara sa lase in urma carabiniere, cordeline sau zale rapide.

Ancorele mecanice si chimice sunt asigurari specifice traseelor de escalada sportiva. Folosirea acestora pentru asigurarea traseelor de catarare traditionala sau alpina in care se pot folosi protectii mobile sau naturale reprezinta o incalcare grava a eticii.

Pozitonarea asigurarilor

Pentru alegerea amplasamentelor optime ale asigurarilor, cel mai indicat este sa se parcurga (din nou...) traseul cu asigurare de sus (de preferat, purtand papuci de catarare) pentru a se identifica pozitiile din care se poate face asigurarea, apoi, folosind prizele respective, se marcheaza cu o creta pozitia ancorelor, urmarind respectarea cu strictete a urmatoarelor conditii:

Stanca din zona de amplasare al ancorei trebuie sa fie solida, lipsita de crapaturi, alveole etc. Verificarea se face acustic (cu ciocanul) si vizual.
Ancorele se plaseaza la minimum 20 cm de zonele slabe (fisuri, muchii, alveole, etc.) pentru a preveni spargerea rocii din aceste zone si implicit, cedarea ancorei.
Trebuie verificat relieful peretelui, pentru a ne asigura ca ancora nu este amplasata pe un bolovan sau o lespede de dimensiuni mari, care desi ar putea fi formate din roca solida si compacta, ar putea sa se disloce.
Bucla echipata care urmeaza a fi plasata in ancora trebuie sa nu se frece de stanca (atentie la eventualele proeminente aflate sub ancora!), iar carabiniera trebuie sa nu faca parghie intre urechea ancorei si formatiunile stancii, ceea ce ar putea duce la ruperea carabinierei (imaginea alaturata)

Aceste conditii se vor verifica pozitionand o bucla echipate in zona in care se va afla urechea ancorei si analizand pozitia chingii si carabinierelor in raport cu stanca.

Orientativ, pana cand capeti mai multa experienta, poti sa pastrezi pe ham o ureche de spit de care este prinsa o bucla expres. Cand vrei sa verifici pozitia ancorei, asezi urechea pe stanca si atunci cand esti multumit de pozitia carabinierelor, marchezi pozitia ancorei prin gaura pentru spit a urechii (totusi trebuie sa tii cont de faptul ca unii cataratori folosesc bucle de lungimi diferite: 12, 17, 20 cm...).
Asigurarea ancorei de catre catarator trebuie sa se faca dintr-o pozitie cat mai comoda si pe cat posibil folosind prize bune in raport cu dificultatea traseului.

(Asigurarea trebuie pozitionata astfel incat sa fie accesibila unui catarator de inaltime medie).

Bucla montata in ancora trebuie sa nu acopere prizele de mana sau de picior
Ancorele trebuie amplasate astfel incat sa sugereze linia traseului
Pozitia punctelor de asigurare trebuie sa nu permita evitarea pasajelor prin variante ocolitoare.
Pe cat posibil, ancorele trebuie plasate in linie dreapta, pentru a elimina frecarile din sistemul de siguranta.

O atentie deosebita se va acorda amplasarii ancorelor acolo unde linia traseului are schimbari de directie, trece peste praguri, muchii sau peste surplombe.
Nu se amplaseaza ancore imediat sub surplombele mari sau sub tavane, pentru a evita schimbarile bruste de directie a corzii, care genereaza frecari importante. In principiu, se monteaza o ancora la ceva distanta sub obstacol, iar urmatoarea se monteaza astfel incat sa fie asigurata de sub tavan, intr-o pozitie cat mai intinsa.

Distantele dintre punctele de asigurare si situatii speciale de asigurare

Atunci cand pozitionam punctele de asigurare, trebuie sa tinem cont de conditiile (improbabile, dar totusi posibile) care pot aparea in cazul scenariului cel mai defavorabil. In general, acest scenariu se refera la caderea cu coarda in mana din pozitia de asigurare chiar in momentul cand se incearca trecerea corzii prin carabiniera.

Prima ancora se monteaza la maximum 3-4 metri de la nivelul solului. În anumite cazuri (de exemplu, daca pe terenul de la baza traseului se afla bolovani care nu pot fi indepartati sau daca terenul este in panta) inaltimea ancorei poate fi chiar si mai mica.
Dupa trecerea peste un prag, ancorele se monteaza astfel incat sa previna caderea pe acesta: prima asigurare se asigura stand in picioare pe prag (la cca. 2...2.5 m ) apoi urmatoarea la max. 1 – 1.5 m deasupra primei.
Pentru traseele care au mai mult de o lungime de coarda, primul spit al lungimii urmatoare (care este numit de cataratori „asigurare de factor”) se monteaza de regula la 1.5-2 metri de la regrupare, intr-o pozitie foarte comoda de asigurare, pentru micsorarea pericolului de cadere cu factor 2. In cazul in care nu exista o pozitie comoda de asigurare, UIAA recomanda montarea spitului de factor in lateral fata de regrupare la 0,5-1 m.
Primele 3 sau 4 ancore se amplaseaza mai des (1,5...2 metri), pentru reducerea factorului de cadere care poate genera socuri mari in coarda si pentru evitarea unui eventual impact cu solul.
In surplombe mari si tavane, ancorele sunt de regula solicitate axial (la smulgere), asadar este de preferat montarea de ancore chimice. Daca totusi se monteaza ancore mecanice, acestea trebuie sa aiba minim 90 mm lungime iar corectitudinea montajului va fi urmarita cu mare atentie.
Atentie ! In acest caz. ancorele nu se monteaza la distante mai mari de 2 metri, datorita dificultatilor in recuperarea buclelor la retragere.
In hornuri sau diedre ancorele se plaseaza pe fetele laterale, astfel incat la cadere cataratorul sa penduleze in exterior.
In traversee sau pasaje oblice ancorele se plaseaza deasupra liniei de catarare.

Montarea ancorelor

Dupa clarificarea liniei traseului, verificarea asigurarilor pentru conformitatea cu regulile de amplasare si marcarea pozitiei acestora, se poate trece la montarea ancorelor mecanice, care se va face coborand in rapel pe linia aleasa. Procedand in acest fel, ancorele deja montate pot fi folosite pentru dirijarea corzii de lucru (folosind carabiniere sau bucle echipate), pentru a te mentine pe linia traseului si pentru a te apropia de perete.

Daca montezi ancore chimice, datorita timpului mare de intarire a rasinii, acestea nu pot fi folosite imediat pentru dirijarea corzii de lucru. In acest caz, va trebui sa recurgi la protectii mobile sau naturale, pitoane, carlige etc. pe care sa le montezi pe linia traseului pe masura ce cobori. Daca relieful peretelui nu permite folosirea acestora, in ultima instanta poti recurge la montarea (in gauri forate) a unor ancore mecanice directionale, care ulterior vor fi eliminate.

Pentru a evita forarea de gauri pe care apoi sa trebuiasca sa le astupi cu rasina, o solutie foarte buna este folosirea unor ancore demontabile Petzl Pulse (imaginea alaturata) care se pot monta (fara scule!) in aceleasi gauri de 12 mm in care se monteaza si ancorele chimice.

(Ancorele Pulse sunt scumpe, dar se pot folosi de multe ori, iar in anumite conditii, merita toti banii!)

In punctele cheie in care ai nevoie sa dirijezi coarda de lucru, poti fora gaura pentru ancora chimica, dar in locul ei, montezi o ancora provizorie Pulse.

Dupa echiparea traseului, cand esti absolut sigur ca rasina ancorelor s-a intarit, poti reveni sa inlocuiesti ancora provizorie cu una permanenta, de data aceasta folosind ancorele din traseu pentru dirijarea corzii.

Din pacate, in cazul echiparii unui traseu cu ancore chimice va trebui sa faci mai multe drumuri sus-jos: coborare pentru curatarea traseului si identificarea liniei, urcare pentru a marca pozitia ancorelor, apoi iar coborare, pentru forarea si curatarea gaurilor, apoi, dupa inca o urcare la top (fie "prin spate" fie cu blocatoarele pe coarda), trebuie sa cobori din nou pe coarda de lucru, montand ancorele cu rasina in gaurile deja forate si curatate. (Daca folosesti ancore chimice cu tije filetate si cu urechi de spit fixate cu piulite, dupa intarirea rasinii trebuie sa mai faci inca un drum, pentru a strange piulitele cu cheia!).

Topul traseului

Topul traseului este extrem de important din punct de vedere al securitatii cataratorului, pentru ca este singurul punct de asigurare la coborarea din traseu (in rapel sau filat de jos) si in cazul catararii cu asigurare de sus (mansa), iar cedarea acestuia ar putea avea rezultate catastrofale.

Din aceasta cauza se va acorda o mare atentie atat amplasarii topului si montarii corecte a ancorelor, cat si materialelor folosite, care trebuie sa fie garantate de fabricant. Este interzisa folosirea topurilor improvizate, cu verigi rapide si lant cumparat de la magazinele de feronerie, pentru ca in general acestea nu au o rezistenta garantata si nu sunt nici suficient de rezistente la coroziune.

Topul unui traseu de escalada trebuie sa indeplineasca simultan urmatoarele conditii:

Rezistenta (materiale solide montate in roca sanatoasa)
Redundanta (minimum doua ancore)
Egalizarea incarcarii (repartizarea in mod egal a incarcarii intre ancore). Se vor evita unghiurile mai mari de 90 de grade intre lanturi, care maresc incarcarea pe ancore !
Inextensibil (cedarea unei ancore nu trebuie sa produca deplasarea inelului si implicit un soc in sistem)

Se recomanda montarea de topuri independente pentru fiecare traseu in parte. In cazul montarii unui top comun pentru mai multe trasee, apare pericolul folosirii concomitente a acestuia de catre mai multi cataratori, iar liniile logice ale traseelor ar putea fi alterate in partea finala – in detrimentul calitatii traseului - pentru a fi deviate catre topul comun.

Pozitia topului se va alege astfel incat sa se respecte urmatoarele conditii:

Cele doua ancore ale topului trebuie montate la minimum 20 cm distanta intre ele, in pozitia recomandata de fabricant pentru modelul respectiv de top.
Ambele ancore se monteaza in roca compacta si sanatoasa si la min. 20 cm distanta de orice zona slaba (fisuri, alveole, muchii, etc.).
Se va verifica si conformatia stancii, pentru a ne asigura ca topul nu este montat pe un bolovan de dimensiuni mari, care desi este format din roca solida si compacta, ar putea sa se disloce.
Topul trebuie sa poata fi asigurat comod, din prize cat mai bune
La coborarea cataratorului (filat de jos sau in rapel) coarda nu trebuie sa frece pe stanca. Atentie la eventualitatea pendulurilor pentru recuperarea buclelor de asigurare, in timpul carora coarda ar putea sa se taie prin frecarea cu muchii ascutite !

Modele de topuri

In general se folosesc doua tipuri de topuri:

ansambluri nedemontabile formate din doua ancore consolidate cu un lant si prevazute cu un inel de rapel.
topuri formate din doua ancore independente, fiecare prevazuta cu inel de rapel, cu carlig cu siguranta sau cu carabiniera.

In cazul topurilor cu lant, daca inelul este situat intr-una din urechi, aceasta se monteaza in partea de jos iar cealalta ureche se monteaza deasupra, pe aceeasi verticala sau usor lateral (max. 5-10 grade), astfel incat inelul de rapel sa rezeme atat pe urechea de jos cat si pe lantul usor intins, in scopul repartizarii egale a incarcarilor pe cele doua ancore.

Pentru modelele de top la care inelul este situat la mijlocul lantului, ancorele se plaseaza pe aceeasi linie orizontala, la o distanta de cca 20 – 30 cm intre ele, avand grija ca unghiul dintre cele doua lanturi sa nu fie mai mare de 90 de grade.

In zonele foarte frecventate, pentru a preveni uzura inelului prin coborari repetate sau manse cu coarda trecuta direct prin inel, in top se poate monta o veriga rapida (maillon) din otel inoxidabil sau cel putin tratat anticoroziv (zincat, cromat, etc.) cu rezistenta de min. 25 kN.

La nevoie, aceasta poate fi inlocuita cu usurinta, iar costurile vor fi mult mai mici decat in cazul inlocuirii intregului top.

In cazul topurilor compuse din doua ancore identice independente, acestea sunt prevazute cu inele simple sau duble de rapel sau cu carabiniere nedemontabile. Aceste ancore se monteaza la o distanta de cca 20 – 30 cm intre ele si la acelasi nivel, pentru evitarea torsionarii corzii. Inelele sau carabinierele sunt pozitionate in plan perpendicular pe perete, astfel incat coarda sa nu frece de stanca.

Ancore cu inele simple, duble si cu cerlige cu siguranta

Nu se recomanda montarea topurilor formate din ancore chimice, pentru ca acestea nu pot fi inlocuite in cazul uzurii pronuntate datorata trecerii corzilor direct prin ancore (asta n-ar trebui sa se intample, dar...).