Amenajarea traseelor de escalada sportiva

Amplasarea punctelor de asigurare

In traseele de catarare libera traditionala asigurarile se monteaza acolo unde este nevoie de ele - de regula inainte de pasajele dificile - dar cataratorii evita montarea lor acolo unde oprirea pentru montarea si asigurarea protectiei ar intrerupe o succesiune „legata” de miscari dificile. Astfel, distantele dintre asigurari si implicit inaltimile de cadere din aceste trasee ajung uneori sa fie destul de mari.

Totusi, in escalada sportiva, in care factorul psihologic este practic eliminat in favoarea celui fizic si tehnic, cataratorul nu trebuie sa aiba senzatia de expunere, iar asigurarea nu trebuie sa constituie o problema in sine. In aceste conditii amplasarea punctelor de asigurare devine o problema spinoasa, care necesita o analiza amanuntita si respectarea unor reguli suplimentare.

Pentru studierea traseului, se stabileste vizual linia care urmeaza a fi amenajata si se fac coborari in rapel analizand prizele, posibilitatile de escalada (se incearca miscari si pozitionari, diferite procedee tehnice), linia optima a traseului (analizand cat mai multe variante), pozitiile de odihna, etc.

Dupa analizarea peretelui si stabilirea liniei care urmeaza sa fie echipata, aceasta se va parcurge prin catarare cu asigurare de sus pentru a verifica inca o data  posibilitatile de escalada si legaturile dintre pasajele incercate.

Pozitionarea asigurarilor

Stabilirea amplasamentul punctelor de asigurare se va face obligatoriu din pozitii de catarare. Pentru stabilirea amplasamentelor optime, cel mai indicat este sa se parcurga traseul cu asigurare de sus si sa se marcheze cu creta pozitia ancorelor, urmarind respectarea cu strictete a urmatoarelor criterii:

Siguranta

• Bucla echipata care urmeaza a fi plasata in ancora nu trebuie sa frece de stanca sau de o eventuala proeminenta aflata sub ancora;
• Carabiniera nu trebuie sa faca parghie intre urechea ancorei si formatiunile de pe stanca, ceea ce ar putea duce la ruperea carabinierei (imaginea alaturata);

Inainte de montarea ancorei, aceste conditii se vor verifica prin montarea unei bucle echipate in urechea ancorei si analizarea pozitiei chingii si carabinierelor in raport cu stanca si cu ancora.

Comoditatea asigurarii

• Asigurarea ancorei de catre catarator trebuie sa se faca dintr-o pozitie cat mai comoda si pe cat posibil folosind prize bune (in raport cu dificultatea traseului);
• Asigurarea trebuie pozitionata astfel incat sa fie accesibila unui catarator de inaltime medie;
• Bucla montata in ancora nu trebuie sa acopere prizele

Pentru verificarea respectarii acestui criteriu ne vom plasa in pozitia de catarare din care se va asigura ancora. Se recomanda purtarea papucilor de catarare.

Respectarea liniei traseului

• Ancorele trebuie amplasate astfel incat sa sugereze linia traseului
• Pozitia punctelor de asigurare trebuie sa nu permita evitarea pasajelor prin variante ocolitoare.

Rezistenta

• Locul de amplasare al ancorei sa fie solid, lipsit de crapaturi, goluri, etc. Verificarea se face cu ciocanul (acustic) si vizual;
• Ancorele se plaseaza la minimum 20 cm de zonele slabe (fisuri, muchii, alveole, etc.) pentru a preveni spargerea rocii din aceste zone si implicit cedarea ancorei.
• Se va verifica si conformatia peretelui, pentru a ne asigura ca ancora nu este amplasata pe un bolovan de dimensiuni mari, care desi este format din roca solida si compacta, ar putea sa se disloce.

Evitarea frecarilor din coarda

• Ancorele trebuie plasate pe cat posibil liniar, pentru a elimina frecarile inutile.
• O atentie deosebita se va acorda amplasarii ancorelor acolo unde linia traseului are schimbari de directie, trece peste praguri, muchii sau peste surplombe.

---

Pozitionarea punctelor de asigurare si distantele dintre ele trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

• Prima ancora se monteaza la maximum 3-4 metri de la nivelul solului. În anumite cazuri (baza traseului instabila, in panta sau in zona periculoasa, etc.) prima ancora poate fi montata chiar si mai jos.
• Primele 3 sau 4 ancore se amplaseaza mai des (1,5...2 metri), pentru reducerea factorului de cadere care poate genera socuri mari in coarda si pentru evitarea unui eventual impact cu solul.
• Nu se amplaseaza ancore imediat sub surplombele mari sau sub tavane, pentru a evita schimbarile bruste de directie a corzii, care genereaza frecari importante.
  Se monteaza o ancora la circa 2 metri dedesupt, dupa care urmatoarea se monteaza astfel incat sa fie asigurata de sub tavan, intr-o pozitie mai intinsa.
• In surplombe mari si tavane, ancorele sunt de regula solicitate axial (la smulgere), asadar este de preferat montarea de ancore chimice. Daca totusi se monteaza ancore mecanice, acestea trebuie sa aiba minim 90 mm lungime iar corectitudinea montajului va fi urmarita cu mare atentie.
  Atentie ! Ancorele nu se monteaza la distante mai mari de 2 metri, datorita dificultatilor in recuperarea buclelor la retragere.
• In hornuri sau diedre ancorele se plaseaza lateral, astfel incat la cadere cataratorul sa fie scos in exterior.
• In traversee sau pasaje oblice ancorele se plaseaza deasupra liniei de catarare.
• Pentru traseele care au mai mult de o lungime de coarda, primul spit al lungimii urmatoare se monteaza de regula la 1.5-2 metri de la regrupare, pentru micsorarea pericolului de cadere cu factor 2. Acest punct de asigurare, numit de catarartori „asigurare de factor” trebuie plasat intr-o pozitie foarte comoda de asigurare.
  Din aceste motive evidente, in cazul in care nu exista o pozitie comoda de asigurare UIAA recomanda montarea spitului de factor foarte aproape de regrupare (50 cm. – 1 m.), eventual lateral.
• Dupa trecerea peste un prag, ancorele se monteaza astfel incat sa previna caderea pe prag, respectiv prima asigurare la cca. 2...2.5 m (se asigura stand in picioare pe prag) apoi urmatoarea la max. 1 – 1.5 m deasupra.

Alegerea materialelor folosite pentru ancore

Pentru echiparea traseelor de escalada sportiva se folosesc doua tipuri de ancore: mecanice sau chimice. Alegerea unui tip sau a altuia este in general dictata de solicitari, de proprietatile rocii si de felul in care lucreaza ancorele in situatiile date.

Amenajatorii vor folosi in mod obligatoriu ancore fabricate special pentru acest scop, care sunt testate si garantate de catre fabricanti (nu se vor folosi ancore industriale sau improvizate).

Un criteriu pentru alegerea tipului de ancora este directia solicitarilor predominante (imaginea alaturata) pentru pozitia respectiva de montaj. Ambele tipuri de ancore rezista foarte bine la solicitari radiale (forfecare), dar ancorele chimice (montate corect !) au in general rezistenta mai buna la solicitari axiale (la smulgere), asa ca vor fi recomandate in aceste situatii (de ex. in cazul unui punct de asigurare montat pe tavan sau in surplomba).

Un alt criteriu este rezistenta rocii in care se montaza ancora. Ancorele mecanice se preteaza folosirii in roci cu rezistenta mare la compresiune, unde vor fi preferate din cauza usurintei cu care se monteaza, in timp ce ancorele chimice se vor folosi in cazul rocilor slabe, in care tensiunile generate de expandarea unei ancore mecanice ar putea produce fisurarea sau sfaramarea stancii.

De asemenea putem tine cont si de diferite considerente practice. De exemplu, o coarda de rapel pentru retragerea din traseu se poate trece direct prin urechile ancorelor chimice, in timp ce urechile mult mai subtiri ale ancorelor mecanice ar putea deteriora coarda. Prin urmare, daca pasul cheie al traseului este mult mai dificil decat restul miscarilor, este de preferat sa montam o ancora chimica sub acesta, astfel incat cei care nu pot trece pasajul sa aiba posibilitatea sa coboare fara sa lase in urma carabiniere, cordeline sau zale rapide.

Directia de echipare

Dupa marcarea pozitiilor punctelor de asigurare si verificarea conformitatii acestora cu regulile de mai sus, se poate trece la montarea ancorelor.

In principiu, amenajarea va incepe de jos in sus. Pe masura ce se avanseaza, se verifica din nou pozitiile de catarare si, acolo unde este nevoie, se fac ajustari ale amplasamentului ancorelor.

Se recomanda trecerea unei corzi prin ancorele montate, pentru verificarea traseului corzii si pentru determinarea eventualelor frecari inutile, care pot fi corectate prin modificarea pozitiei punctului urmator de asigurare.

Pentru traseele surplombate sau oblice, se recomanda montarea in prealabil a unei corzi de dirijare, intinsa intre baza traseului si top si directionata pe linia traseului, pe care o vom folosi pentru pozitionare in timpul lucrului.

Amenajarea de sus in jos se va face doar daca linia traseului este complet clarificata din punct de vedere al conceptiei si toate punctele de asigurare au fost marcate si verificate pentru conformitatea cu regulile de amplasare.

Aceasta metoda este recomandata pentru traseele surplombate in care putem folosi ancorele montate pentru dirijarea corzii de lucru, astfel incat sa ne apropiem de perete. Pe masura ce se coboara, coarda de lucru se dirijeaza prin ancorele deja montate (folosind carabiniere sau bucle echipate), pentru a ne mentine pe linia traseului.

Topul traseului

Topul traseului este extrem de important din punct de vedere al securitatii cataratorului, pentru ca este singurul punct de asigurare la coborarea din traseu (in rapel sau filat de jos) si in cazul catararii cu asigurare de sus (mansa), iar cedarea acestuia ar putea avea rezultate catastrofale.

Din aceasta cauza se va acorda o mare atentie atat amplasarii topului si montarii corecte a ancorelor, cat si materialelor folosite, care trebuie sa fie garantate de fabricant. Este interzisa folosirea topurilor improvizate, cu verigi rapide si lant cumparat de la magazinele de feronerie, pentru ca in general acestea nu au o rezistenta garantata si nu sunt nici suficient de rezistente la coroziune.

Topul unui traseu de escalada trebuie sa indeplineasca simultan urmatoarele conditii:

• Rezistenta (materiale solide montate in roca sanatoasa)
• Redundanta (minimum doua ancore)
• Egalizarea incarcarii (repartizarea in mod egal a incarcarii intre ancore). Se vor evita unghiurile mai mari de 90 de grade intre lanturi, care maresc incarcarea pe ancore !
• Inextensibil (cedarea unei ancore nu trebuie sa produca deplasarea inelului si implicit un soc in sistem)

Se recomanda montarea de topuri independente pentru fiecare traseu in parte. In cazul montarii unui top comun pentru mai multe trasee, apare pericolul  folosirii concomitente a acestuia de catre mai multi cataratori, iar liniile logice ale traseelor ar putea fi alterate in partea finala – in detrimentul calitatii traseului - pentru a fi deviate catre topul comun.

Pozitia topului se va alege astfel incat sa se respecte urmatoarele conditii:

• Cele doua ancore ale topului trebuie montate la minimum 20 cm distanta intre ele, in pozitia recomandata de fabricant pentru modelul respectiv de top.
• Ambele ancore se monteaza  in roca compacta si sanatoasa si la min. 20 cm distanta de orice zona slaba (fisuri, alveole, muchii, etc.).
• Se va verifica si conformatia stancii, pentru a ne asigura ca topul nu este montat pe un bolovan de dimensiuni mari, care desi este format din roca solida si compacta, ar putea sa se disloce.
• Topul trebuie sa poata fi asigurat comod, din prize cat mai bune
• La coborarea cataratorului (filat de jos, sau in rapel) coarda nu trebuie sa frece pe stanca. Atentie la eventualitatea pendulurilor pentru recuperarea buclelor de asigurare, in timpul carora coarda ar putea sa se taie prin frecarea cu muchii ascutite !

---

Modele de topuri

In general se folosesc doua tipuri de topuri:

• ansambluri nedemontabile formate din doua ancore consolidate cu un lant si prevazute cu un inel de rapel.
• topuri formate din doua ancore independente, fiecare prevazuta cu inel de rapel.

In cazul topurilor cu lant, daca inelul este situat intr-una din urechi, aceasta se monteaza in partea de jos iar cealalta ureche se monteaza deasupra, pe aceeasi verticala sau usor lateral (max. 5-10 grade), astfel incat inelul de rapel sa rezeme atat pe urechea de jos cat si pe lantul usor intins, in scopul repartizarii egale a incarcarilor pe cele doua ancore.

Pentru modelele de top la care inelul este situat la mijlocul lantului, ancorele se plaseaza pe aceeasi linie orizontala, la o distanta de cca 20 – 30 cm intre ele, avand grija ca unghiul dintre cele doua lanturi sa nu fie mai mare de 90 de grade.

In zonele foarte frecventate, pentru a preveni uzura inelului prin coborari repetate sau manse cu coarda trecuta direct prin inel, in top se poate monta o veriga rapida (maillon) din otel inoxidabil sau cel putin tratat anticoroziv (zincat, cromat, etc.) cu rezistenta de min. 25 kN.

La nevoie, aceasta poate fi inlocuita cu usurinta, iar costurile vor fi mult mai mici decat in cazul inlocuirii intregului top.

---

In cazul topurilor compuse din doua ancore identice independente, acestea sunt prevazute cu inele simple sau duble de rapel sau cu carabiniere nedemontabile. Aceste ancore se monteaza la o distanta de cca 20 – 30 cm intre ele si la acelasi nivel, pentru evitarea torsionarii corzii. Inelele sau carabinierele sunt pozitionate in plan perpendicular pe perete, astfel incat coarda sa nu frece de stanca.

Nu se recomanda montarea topurilor formate din ancore chimice, pentru ca acestea nu pot fi inlocuite in cazul uzurii pronuntate datorata trecerii corzilor direct prin ancore (asta n-ar trebui sa se intample, dar...).

---

• 
•