Pregătirea pentru amenajarea traseului

Pentru a realiza curățarea minuțioasă a liniei, analiza amănunțită a poziției punctelor de asigurare și montarea corectă a acestora, de cele mai multe ori, traseele de escaladă sportivă se echipează folosind accesul cu corzi fixe.

În general, când cineva echipează "de jos în sus" un traseu de escaladă, aceasta nu se datorează dorinței de a respecta constrângerile unui anumit stil, ci mai curând dificultății accesului deasupra falezei sau caracterului surplombant al liniei respective. Pur și simplu, aceasta este metoda cea mai facilă pentru situația respectivă!

Rezolvarea accesului deasupra falezei

Pentru a ajunge deasupra falezei în vederea montării corzilor de lucru, se caută căi ușoare de acces (poteci, brâne, etc.), se urcă un traseu existent sau se recurge la o ascensiune „ground up” folosind asigurări mobile și/sau pitoane (și eventual mijloace artificiale de înaintare - scopul este doar să ajungi sus!) pe o linie mai ușoară, care permite traversarea sau pendularea către traseele pe care vrei să le echipezi.

Dacă imediat deasupra peretelui există o pantă cu iarbă, împădurită sau stâncoasă, este necesar ca accesul inițial să fie amenajat pe deasupra acesteia, pentru curățarea ei de eventualii bolovani instabili, pietre, crengi uscate etc. care ar putea cădea pe trasee sau în zona de la baza lor.

Uneori, în porțiunea superioară a falezei pot apărea probleme de orientare, ceea ce face necesară stabilirea în prealabil a unor repere la sol (coordonatele GPS ale acestora marcate pe harta de pe telefon îți pot fi de mare folos) sau dirijarea spre zona de deasupra traseului a celor care montează corzile de către echipa de la sol.

Măsuri de siguranță la amenajarea accesului

• Înainte de accesul în zona superioară a falezei, trebuie oprită circulația în întregul sector aflat sub zona de lucru, pentru a preveni accidentarea celor de la sol din cauza eventualelor căderi de pietre. Perimetrul respectiv va fi marcat vizibil și va fi păzit de membrii echipei, care vor interzice accesul în zonă până la înlăturarea situației periculoase (încheierea fazelor de acces inițial, de curățare a zonei superioare și a traseelor).
  
  În această fază, este absolut necesar să se stabilească o metodă de comunicare între echipa de la sol și cea de deasupra falezei (comunicare verbală directă sau prin stații radio, cod de semnale acustice etc.
• Dacă pe traseul spre zona superioară a falezei există pasaje expuse sau periculoase, amenajarea accesului se va face obligatoriu de către o echipă de cățărători, care se vor asigura reciproc (cap/secund).
• În cazul în care accesul deasupra falezei se realizează prin traversarea unei zone expuse, este de preferat să se monteze o balustradă de coardă cu asigurări intermediare (protecții naturale sau mobile, eventual pitoane sau chiar și spituri provizorii). Balustrada va fi folosită și pentru retragerea în cazul întreruperii operațiunii de curățare sau pentru accesul ulterior în zonă, în scopul demontării corzilor fixe folosite pentru amenajare.

Amplasarea amarajelor de lucru

După amenajarea accesului și verificarea și curățarea zonei aflate deasupra falezei, urmează construirea unui amaraj "de lucru", care va fi folosit pentru montarea corzilor fixe necesare pentru curățarea falezei, identificarea liniei traseului și montarea ancorelor și a topului permanent.

În mod ideal, punctul de amaraj al corzilor de lucru va coincide cu topul permanent al traseului, dar de cele mai multe ori, în această fază nu prea avem o imagine clară asupra liniei traseului, asupra posibilităților reale de escaladă sau asupra poziției în care trebuie montat topul. Din această cauză, amarajul de lucru va fi considerat ca fiind provizoriu (urmând să fie demontat după fixarea topului permanent), motiv pentru care vom încerca să evităm deteriorarea stâncii, folosind pe cât posibil protecții naturale sau protecții mobile. Astfel, pentru legarea corzilor fixe, se vor folosi fie ancore naturale (copaci, formațiuni stâncoase etc.), fie ancore construite din cel puțin trei asigurări mobile egalizate (sau chiar din pitoane, dar acestea trebuie să fie bătute și scoase cu precauție la final, pentru a se evita spargerea fisurilor).

Dacă nu există altă soluție, se pot amenaja topuri provizorii cu două ancore mecanice, care apoi pot fi păstrate pentru o eventuală intervenție ulterioară (reparații, curățare, reechipare etc.) sau vor fi eliminate. Găurile pentru acestea trebuie să fie mai adânci decât lungimea tijelor, astfel ca la final, când ancorele respective nu mai sunt necesare, tijele să poată fi bătute complet, iar găurile să poată fi astupate cu rășină.

Montarea unui amaraj "de lucru" pentru curățarea unui traseu.
Poziția acestuia a fost aleasă ținând cont de logica liniei respective, astfel încât ulterior, cele două ancore să devină topul traseului.

Ancora pentru legarea corzilor de lucru construită astfel va respecta aceleași principii ca ancorele de regrupare:

• Rezistență - protecțiile (naturale, mobile sau fixe) din componența topului trebuie să fie solide.
• Redundanță - minimum doua spituri sau trei protecții mobile (sau pitoane) legate între ele cu materiale rezistente și în număr mai mare decât strictul necesar (redundanță sistemică).
• Distribuirea încărcărilor în mod cât mai egal între protecțiile din componența ancorei.
• Protecțiile vor avea rezistența maximă pe direcția de încărcare.
• Cedarea unei protecții trebuie să nu producă deplasarea punctului de legare a corzilor.

Curățarea traseului

Falezele în care curățarea traseelor să nu fie necesară sunt extrem de rare, iar aceasta este de obicei partea cea mai dificilă a amenajării, care necesită cel mai mult timp și cel mai mare efort fizic. De asemenea, cea mai mare parte a impactului asupra mediului pe care îl are echiparea unui traseu are loc în această fază. Totuși, curățarea este o etapă foarte necesară și importantă în amenajare, prin care se asigură următoarele condiții:

• Siguranța - trebuie îndepărtate toate pietrele care s-ar putea desprinde și a căror cădere ar putea accidenta cățărătorii din traseu sau persoanele aflate la baza falezei, pământul și vegetația de pe linia traseului, trunchiuri uscate de copaci etc.
• Confortul - un traseu murdar, cu prize prăfuite sau fragile și cu fisurile pline cu pământ sau în care papucii de cățărare (cu cel mai aderent cauciuc din lume...) alunecă pe lichenii de pe stâncă nu va atrage pe nimeni. Un asemenea traseu nu va fi urcat prea frecvent și cu timpul, va ajunge în paragină sau nu va mai putea fi parcurs deloc din cauza ruperii unor prize esențiale.

La început se îndepărtează toate pietrele instabile (care se mișcă) sau cele a căror stabilitate este îndoielnică (cele care lovite cu palma sau cu ciocanul sună “a gol” sau înfundat), mai ales bolovanii mari sau plăcile desprinse.

O atenție deosebită trebuie acordată prizelor "șubrede", a căror rupere ulterioară ar putea schimba linia sau dificultatea traseului sau posibilitățile de asigurare a spiturilor. Dacă suntem absolut siguri că se vor rupe ușor (de exemplu, un colț de stâncă a cărui bază este fisurată), acestea vor fi înlăturate, chiar dacă este vorba despre „priza-fragilă-fără-de-care-nu-se-mai-poate-urca-traseul”.

Confruntați cu asemenea situații, unii amenajatori recurg la "consolidarea" cu rășină a prizelor respective, dar personal, consider că o asemenea intervenție asupra stâncii este inacceptabilă.

În continuare, se curăță pământul și vegetația de pe traseu folosind unelte ascuțite, având grijă să îndepărtezi cât mai mult pământ și rădăcini de pe praguri, din fisuri și din alveole (în caz contrar, vegetația va crește la loc), apoi se curăță zona respectivă cu peria. Lichenii de pe stâncă se pot îndepărta cu perii aspre din plastic (nu se folosesc perii din sârmă, care lustruiesc stânca!).

Câțiva membri ai Clubului Alpin Roman - București în timpul curățării vegetației și a pământului de pe o față de stâncă de la Koshov, în Bulgaria



Aspectul falezei din fotografia de mai sus, înainte și după curățare. Ulterior, în această zonă am echipat patru trasee de escaladă.

Curățarea trebuie să fie făcută pe o lățime cât mai mare de-a lungul liniei traseului, nu doar pe prizele pe care le-ai identificat, care astfel ar deveni prea vizibile (trebuie să te gândești și la cei care vor să urce “la vedere”).

Pentru curățarea stâncii pe suprafețe mari, poți începe lucrul cu o perie mare sau cu o mătură, apoi vei continua cu o perie aspră. Praful rămas se îndepărtează cu o perie moale, după care vei curăța prizele mici, alveolele și locurile înguste cu o periuță de dinți.

De asemenea, se poate folosi și o suflantă cu acumulatori, care produce un jet puternic de aer și care este foarte eficientă în curățarea prafului și pământului din alveole și fisuri și a prafului rezultat la găurire.

În fotografia alăturată este suflanta mea Ryobi, care este mică și ușoară, dar destul de puternică, iar acumulatorii ei sunt compatibili și cu mașina de găurit. (Cana se află în poză ca reper de mărime).

O altă operațiune necesară este amenajarea zonei de la baza traseului, din care (pe cât posibil) vor fi îndepărtate obstacolele (bolovani, crengi uscate, vegetație etc.) astfel încât o cădere survenită înainte de asigurarea primului spit să nu fie periculoasă.

Curățarea terenului de la baza traseului se va dovedi benefică și pentru cel care-l asigură pe cățărător, căruia îi va oferi posibilitatea de a se concentra exclusiv asupra urmăririi mișcărilor acestuia și asupra manevrelor de coardă. În cazul în care terenul de la baza traseului este în pantă sau prezintă obstacole, se va lua în calcul montarea de puncte de asigurare pentru cel care filează coarda.

Măsuri de siguranță la curățarea traseelor

• Dacă membrii echipei coboară concomitent în rapel pe linii paralele, aceștia trebuie să rămână permanent la același nivel, pentru a evita accidentarea celui aflat mai jos de eventualele pietre dislocate de cel aflat deasupra.
• În cazul în care corzile de rapel se pot freca de muchii ascuțite, porțiunile respective se vor proteja cu manșoane (protecții de coardă). Dacă este nevoie, se poate recurge la fracționarea rapelului, prin montarea de ancore intermediare. În acest caz, coarda care vine de sus va avea o buclă de lungime suficientă pentru a nu împiedica manevrarea ei în timpul rapelului și pentru a permite transferul pe următoarea coardă de rapel.
• Pentru evitarea deteriorării corzilor de rapel din cauza căderilor de pietre, acestea vor fi pliate (cu un nod de siguranță la capăt!) într-un rucsac sau într-un sac „banană” atârnat de ham, de unde vor fi desfășurate pe măsură ce se coboară.
• În timpul operațiunilor de curățare, coborârea în rapel se va continua numai dacă zona care se depășește a fost verificată și curățată (nu se va coborî dedesubtul unei zone care nu a fost încă verificată și degajată de elementele instabile). Astfel, dacă din varii motive (ploaie, întuneric, etc.) operațiunea de curățare trebuie întreruptă și dacă roca din zonă este friabilă, este de preferat ca echipa să se retragă pe sus, pe traseul folosit pentru acces, pentru a evita coborârea peste porțiunea care nu a fost curățată încă, din care s-ar putea disloca pietre.
• Pentru dislocarea bolovanilor instabili (folosind un levier sau o rangă) te vei plasa întotdeauna deasupra acestora și te vei asigura că zona de la baza falezei este liberă.
• În timpul lucrului se recomandă folosirea a două corzi: o coardă statică de 10-10,5 mm diametru pentru lucru și o coardă dinamică pentru asigurarea prin intermediul unui dispozitiv adecvat (Petzl ASAP, CAMP Lift etc.). La capetele corzilor se vor face obligatoriu noduri de siguranță!
• Toate sculele folosite vor fi asigurate cu cordelină sau cu lonje speciale pentru a preveni scăparea lor.
• Folosirea căștii de protecție este obligatorie, iar dacă este nevoie, se vor folosi mănuși, ochelari de protecție și măști anti-praf.

Echipamentul necesar pentru amenajare

1) Echipament individual

• Ham pentru cățărare sau ham pentru alpinism industrial (de preferat, pentru că acesta este conceput pentru confort în timpul unei atârnări prelungite)
• Scaun de lucru pentru alpinism industrial (recomandat mai ales în cazul traseelor care necesită lucrul îndelungat în coardă)
• Cască de protecție, mănuși, ochelari de protecție și eventual o mască anti-praf
• Papuci de cățărare pentru încercarea pasajelor de escaladă din traseu
• Coardă statică de  10-10,5 mm și coardă dinamică de siguranță (în cazul cedării ancorei sau a corzii de lucru, coarda de siguranță va fi cea care oprește căderea, iar eu consider că este mai bine ca aceasta să fie dinamică, pentru amortizarea mai eficientă a șocului)
• Dispozitive pentru urcarea și coborârea pe coarda de lucru (statică). În funcție de condițiile de lucru, se pot folosi diferite combinații:
  
  - Blocator cu mâner echipat cu pedală și dispozitiv Grigri (sau Petzl RIG, versiunea pentru alpinism industrial a Grigri-ului, care funcționează mai bine pe coarda statică folosită). Această combinație poate fi folosită pentru urcarea pe distanțe mici și permite trecerea cu ușurință din poziția de urcare în cea de coborâre și invers.
  
  - În cazul urcării pe distanțe mari, este indicată folosirea a două blocatoare cu mâner echipate cu pedale. Efortul este mult mai mic, dar pentru coborâre, montarea pe coardă a unui dispozitiv de rapel va necesita manevre suplimentare. Atenție, în acest caz este obligatorie autoasigurarea în fiecare blocator cu câte o lonjă sau daisy-chain prinse de bucla de asigurare de la ham!
  
  - Dacă faleza este surplombantă, o variantă mai puțin obositoare de urcare este să folosești un blocator cu pedală (autoasigurare cu lonjă!) și un dispozitiv Croll fixat pe piept cu o vestă din chingă.
• Dispozitiv de asigurare pe coarda dinamică de siguranță: ASAP, Minitraxion, Microscender (fabricate de Petzl), C.A.M.P. Lift, Goblin sau similare, echipat cu carabinieră cu siguranță și eventual cu atenuator de șoc.
• Lonje de autoasigurare de lungime fixă sau reglabilă sau "daisy-chains" (doar pentru poziționare!) echipate cu carabiniere cu siguranță
• Carabiniere simple în număr suficient pentru asigurarea la ham a sculelor folosite, pentru dirijarea corzii etc.
• Stații radio pentru comunicarea cu membrii echipei (opțional).

2) Materiale pentru amaraje, poziționare și asigurări

• Anouri de chingă de diferite lungimi pentru ancorele naturale: copaci, clepsidre, etc.
• Carabiniere cu siguranță sau zale rapide (cu rezistență normată!) pentru amaraje
• Manșoane de protecție (protecții de coardă) pentru prevenirea deteriorării corzilor de lucru în zonele unde acestea se freacă de stâncă
• Bucle de asigurare pentru escaladă (pentru verificarea poziției carabinierelor față de stâncă în ancorele montate și pentru dirijarea corzii)
• Pitoane de diferite dimensiuni, protecții mobile (nuci, friend-uri, etc.) pentru asigurarea accesului, poziționare sau dirijarea corzilor.
• Cârlige Cliff și Bird-beaks de diferite dimensiuni și modele (pentru poziționare în timpul echipării sau curățării traseului)

3) Materiale necesare pentru montarea punctelor de asigurare

• Ciocan pentru baterea bolțurilor expandabile și a eventualelor pitoane folosite pentru acces și pentru verificarea calității stâncii din zona în care se montează ancorele, eventual o daltă plată pentru netezirea zonei de contact dintre urechile ancorelor și stâncă,
• Mașină de găurit rotopercutantă cu acumulatori (și de schimb!), care trebuie să fie asigurată la ham cu o lonjă.
• Burghie SDS de diametrele necesare (inclusiv unele de rezerva, în caz de uzură pronunțată sau de pierdere)
• Pompă prevăzută cu un tub flexibil pentru suflarea prafului din găuri.
• Perii cilindrice metalice și/sau din material plastic cu diametrul adecvat pentru curățarea găurilor.
• Cheie dinamometrică - sau în lipsa acesteia, o cheie inelară (eventual cotită) sau fixă - de 17-19 mm pentru strângerea piulițelor. Dacă se montează zale rapide (maillons) la topuri, trebuie prevăzută și o cheie fixă pentru strângerea acestora (de regulă, o cheie de 14 mm pentru zale cu diametrul de 8 mm sau una de 16 mm pentru cele de 10 mm) sau mai simplu, o cheie reglabilă de dimensiuni mici, care poate constitui și o rezervă, în cazul pierderii altor chei.
• Cretă (albă sau colorată, în funcție de culoarea stâncii) pentru marcarea amplasamentului punctelor de asigurare
• Ancore chimice și rășina aferentă, în fiole sau tuburi (împreună cu pistolul de injecție și mixere în număr suficient, cârpe, pungi din plastic etc.) sau după caz, ancore mecanice cu bolțuri expandabile, eventual de lungimi și/sau diametre diferite, care se pot folosi diferențiat, în funcție de calitatea stâncii.
  
  Aceste materiale se vor păstra separat, într-un sac prins pe ham într-un loc ușor accesibil. Chiar dacă te hotărăști să echipezi traseul cu ancore mecanice, este indicat să ai asupra ta și câteva ancore chimice și fiole de rășină pentru cazurile în care utilizarea acestora este impusă de condițiile de pe traseu (de exemplu, roca slabă din anumite zone).
• Topurile necesare, cu ancore independente sau cu lanț (atât pentru montarea topurilor permanente din trasee cât și pentru eventualele amaraje provizorii)
• “Kit pentru corectarea greșelilor” care va conține:
  - dorn de 8 mm pentru baterea în găuri a bolțurilor deteriorate și a celor provizorii;
  - rășină bi-component (de exemplu, Poxilină, care este ușor de folosit) pentru astuparea găurilor după demontarea ancorelor mecanice provizorii sau a spiturilor cu probleme și baterea tijelor acestora în găuri;
  - o pânză de fierăstrău pentru metale pentru tăierea ancorelor (dacă acestea nu pot fi bătute complet în găuri).
  

Materiale folosite pentru echiparea unor trasee de la Koshov, Bulgaria

4) Materiale pentru curățarea traseului

• Levier sau rangă de dimensiunile necesare pentru dislocarea bolovanilor instabili
• Perii din plastic cu peri tari (perii de dușumele) și cu peri moi (perii de praf), periuțe de dinți pentru curățarea prizelor (nu se folosesc perii de sârmă, care lustruiesc stânca!)
• Tub flexibil din plastic pentru suflarea prafului de pe prize, pompă de aer (cea folosită la curățarea găurilor) sau suflantă cu acumulatori
• Mătură sau perii mari cu coadă pentru curățarea prafului de pe suprafețe mari
• Scule ascuțite (șurubelniță mare, extractor de nuci, etc.) pentru curățarea pământului din fisuri și din alveole
• Sac "banană" pentru transportul materialelor