Traseele de escaladă sportivă
În cățărarea tradițională sau de aventură, capul de coardă își montează singur asigurările acolo unde are nevoie de ele, însă pe anumite porțiuni de traseu, posibilitățile de asigurare pot să nu fie suficient de bune sau pot să lipsească, iar uneori, dacă dificultatea pasajului este prea ridicată, cățărătorii nu prea au posibilitatea să se oprească pentru montarea și asigurarea protecției.
Astfel, calitatea asigurărilor și distanțele dintre ele fac ca înălțimile de cădere potențiale din aceste trasee să fie destul de mari, motiv pentru care, în acest stil de cățărare, expunerea resimțită de capul de coardă și dificultatea construirii unui sistem de asigurare constituie componente intrinseci ale dificultății traseului. În aceste condiții, fiecare cățărător care practică stilul tradițional trebuie să își asume întreaga răspundere pentru acțiunile sale.
În escalada sportivă, față de alte discipline din cățărare, factorul psihologic este practic eliminat în favoarea celor fizic și tehnic, motiv pentru care cățărătorul trebuie să nu aibă senzația de expunere, iar asigurarea trebuie să nu constituie o dificultate în sine. Un traseu de escaladă echipat corect trebuie să-i permită sportivului să se concentreze exclusiv asupra rezolvării problemelor pe care le pune cățărarea propriu-zisă, iar analiza consecințelor căderii și trecerea corzii prin punctele de asigurare montate pe traseu trebuie să constituie preocupări secundare ale acestuia.
Din această cauză, amenajatorul unui traseu de escaladă sportivă este responsabil atât pentru siguranța cățărătorilor care parcurg linia respectivă, cât și pentru confortul lor mental.
Nu te angaja în echiparea de trasee de escaladă decât dacă...
- ...ai acumulat suficientă experiență în cățărare pentru a fi capabil să vizualizezi traseele și procedeele tehnice care pot fi aplicate pentru parcurgerea lor.
- ...dispui de materialele adecvate, rezistente la coroziune și fabricate special pentru acest scop, conform standardelor UIAA-123/EN-959.
- ...ești capabil sa montezi ancorele din trasee respectând toate regulile impuse de fabricanții materialelor folosite
- ...ești pregătit să-ți asumi răspunderea pentru calitatea traseelor amenajate și pentru siguranța celor care le vor parcurge.
- ...ești hotărât să respecți normele etice din cățărare, pentru că îți pasă de ceilalți cățărători, de stâncă și de mediu.
- ...ai obținut acordul comunitătii locale de cățărători și/sau al autorilor traseelor existente în zonă sau acordul administrației parcului national în care se află traseul.
Condiții necesare pentru liniile de escaladă
Echiparea unui traseu de escaladă este un proces creativ, în care intervin imaginația, inteligența, experiența și bunul simț al echipatorului. Totuși, actul de creație nu este complet liber (chiar dacă această activitate nu este reglementată), pentru că responsabilitatea pe care amenajatorul traseului o are față de cățărători îl obligă pe acesta să respecte câteva condiții esențiale (care sunt enumerate mai jos) referitoare la materialele folosite și la siguranța și confortul în cățărare al celor care vor parcurge linia respectivă.
La acestea se adaugă necesitatea respectării frontierelor dintre teritoriile diferitelor stiluri de cățărare: fisurile care primesc protecții mobile sau problemele de boulder "high ball" (cu înălțime mare) care ar putea fi parcurse cu un "crash pad" la bază nu ar trebui să fie echipate cu "spituri"!
Amintește-ți că amenajarea de trasee de escaladă se face din pasiune, cu responsabilitate și cu dăruire, nu pentru a-ți satisface ambițiile sau orgoliul!
Dacă scopul tău ca echipator de trasee este să consumi cât mai multă stâncă pentru a rămâne în memoria colectivă ca "mare om, mare caracter", dar nu te interesează câtuși de puțin siguranța cățărătorilor, calitatea traseelor amenajate și respectarea normelor etice, probabil că ai greșit domeniul în care vrei să te afirmi...
Un traseu de escaladă sportivă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- Echiparea este realizată cu materiale solide și rezistente la coroziune, fabricate special pentru acest scop și garantate de producător conform standardelor UIAA-123/EN-959, care sunt montate respectând întocmai procedurile recomandate de către fabricant.
- Asigurările sunt montate astfel încât în traseu să nu existe pasaje periculoase, cu înălțimi prea mari de cădere sau în care căderea să poată duce la accidentarea cățărătorului prin lovirea de obstacole (direct sau prin pendularea către acestea).
- La începutul traseului, dispunerea asigurărilor trebuie să elimine pericolul de cădere la sol.
- Stânca de pe linia traseului este curată, fără vegetație, licheni, pământ sau zone friabile (bolovani instabili, prize fragile, etc.)
- Traseul are o linie clară, iar pozițiile punctelor de asigurare nu permit cățărarea pe diferite variante de ocolire a pasajelor.
- Punctele de asigurare trebuie să poată fi găsite cu ușurință în timpul cățărării (trebuie evitată montarea de puncte de asigurare „ascunse”), iar acestea vor fi vizibile de jos (pe cât posibil...), pentru a-i oferi cățărătorului posibilitatea planificării traseului înainte de începerea cățărării.
- Punctele de asigurare de pe traseu și top-ul sunt poziționate în așa fel încât să permită asigurarea din prize cât mai comode (în raport cu nivelul de dificultate al traseului) și la înălțimi accesibile și cățărătorilor mai scunzi, pentru ca asigurarea să nu constituie o problemă în sine.
- Traseul corzii de asigurare este cât mai rectiliniu, în scopul diminuării frecărilor prin carabiniere sau pe stâncă. De asemenea trebuie eliminat pericolul ca în timpul căderii, cățărătorul să agațe coarda aflată sub el.
- Traseul este prevăzut cu un top solid format din cel puțin două ancore independente sau egalizate cu lanț care să fie prevăzute cu inele de rapel, pentru a permite coborârea în siguranță a cățărătorului și recuperarea buclelor de asigurare după parcurgerea traseului.
- Terenul de deasupra traseului este liber de obiecte instabile (bolovani, pietre, bușteni, etc.) care ar putea să cadă în zona de cățărare sau de asigurare.
- Baza traseului este ușor accesibilă. Pe cât posibil, terenul trebuie să fie plan, fără bolovani, tufișuri sau alte obstacole, astfel încât o cădere survenită înainte de asigurarea primului spit să nu fie periculoasă (în caz contrar, intrarea în traseu se va echipa în consecință).
Alegerea zonei de cățărare
Traseele pe care vrei să le amenajezi se pot afla fie pe o faleză pe care există deja trasee echipate, fie într-o zonă complet nouă, iar cele două situații necesită abordări diferite.
Zonă de cățărare existentă
În cazul în care pe faleză mai există și alte trasee echipate, trebuie să te asiguri că traseul pe care vrei să-l echipezi are punctele de asigurare dispuse pe o linie distinctă, care nu creează confuzii, păstrează o distanță rezonabilă față de traseele existente și nu le intersectează.
Înainte de a interveni pe o faleză pe care există deja trasee echipate, trebuie să contactezi comunitatea locală de cățărători sau autorii traseelor existente pentru a obține atât informațiile referitoare la acestea, cât și acordul lor (cățărătorii respectivi ar putea avea proiecte în derulare în zonă!).
În falezele aflate pe teritoriul parcurilor naționale trebuie obținut acordul administrației parcului, chiar dacă în zonă există și alte trasee (este posibil ca acestea să fi fost echipate înainte de înființarea parcului sau cu aprobarea administrației).
Înainte de amenajare, trebuie să te asiguri că traseul nu a fost lăsat neechipat în mod intenționat pentru că poate fi asigurat cu protecții mobile sau pentru că pe linia respectivă există plante protejate, cuiburi de păsări etc. Astfel de linii nu se vor echipa pentru escalada sportivă!
Faleză nouă, cu potențial pentru trasee de escaladă
Dacă ai descoperit o faleză nouă, în prima fază trebuie să evaluezi importanța zonei. Este inutil să te angajezi în amenajarea falezei dacă aceasta nu va fi frecventată din cauza unui număr prea mic de trasee, a înălțimii prea mici, a calității slabe a stâncii, a accesului prea lung sau prea dificil sau chiar din cauza lipsei de confort în zona de la baza stâncii (pantă mare, bolovani, vegetație, etc.). Dacă traseele nu vor fi urcate, în timp se vor degrada (prize murdare, licheni, vegetație, rocă friabilă, etc.), ceea ce va scădea și mai mult interesul pentru zona respectivă.
Pe de altă parte, trebuie să iei în considerare ce se va întâmpla dacă zona va deveni populară: urmele pe care le va lăsa circulația pe potecile de acces la faleză sau la topurile traseelor și în zona de la baza stâncii, degradarea care se va produce în posibilele locuri de parcare sau de campare și efectele asupra eventualelor plante rare sau cuiburi de păsări aflate pe stânci.
Dacă vei ajunge la concluzia că zona poate reprezenta o atracție reală pentru cățărători, că efectele probabile ale acestora asupra mediului sunt acceptabile și că noua faleză merită să fie echipată, înainte de a începe acțiunea trebuie să obții acordul eventualilor proprietari sau custozi (de exemplu, proprietarul terenului, administrația parcului național în care se află faleza sau proprietarul terenului pe care l-ar putea traversa traseul de acces la noua zonă de cățărare). Multe asemenea probleme de acces se pot rezolva prin discuții cu proprietarii sau cu autoritățile care se ocupă de administrarea zonei (eventual pe baza unui proiect de amenajare bine fundamentat).
Organizația non-guvernamentală americană "Access Fund", care militează pentru accesul liber la zonele de cățărare și pentru conservarea acestora, a redactat un ghid foarte bun pentru întocmirea unui plan de management al cățărării pentru limitarea impactului asupra mediului și pentru rezolvarea problemelor de acces:
Climbing Management Plan (en, PDF - 3,4 MB)
Documentul conține multe informații utile despre metodele de conservare a zonelor de escaladă care pot fi aplicate și în Romania și poate fi folosit ca un ghid pentru întocmirea documentației necesare în relația cu autoritățile (de exemplu, Agențiile de Protecția Mediului, Parcurile Naționale etc.) pentru accesul la zonele de cățărare aflate în arii protejate.
Organizarea falezei
În prima fază, trebuie analizat întregul potențial al falezei, identificând (pe cât posibil...) toate liniile logice de cățărare și luând în considerare limitarea efectelor acestora asupra mediului și evitarea interferențelor dintre ele. Totuși, uneori, vegetația, pământul și bolovanii instabili sau zonele friabile de pe stâncă împiedică reperarea liniilor traseelor, ceea ce face necesară o curățare grosieră prealabilă a falezei. În acest scop, dacă intuiția îți spune că merită osteneala, trebuie să amenajezi o cale de acces la zona superioară a stâncii, să montezi corzi fixe pentru accesul la zonele de lucru și "să scoți la lumină" traseele.
Liniile traseelor
Pentru a defini liniile pe care intenționezi să le amenajezi, trebuie să-ți folosești din plin inteligența, bunul simț, experiența, intuiția și imaginația, astfel încât traseele respective să fie cât mai interesante și mai frumoase. Nu toată stânca pe care te poți cățăra merită să fie amenajată pentru escaladă!
Înainte de a începe să amenajezi un traseu, gândește-te bine la motivele și la urmările acțiunii tale!
- Traseul va fi atrăgător pentru cățărători din punct de vedere tehnic și estetetic?
(Ce rost ar avea să echipezi un traseu pe care să nu vrea nimeni să se cațăre?!) - Ești sigur că linia respectivă nu poate fi parcursă cu asigurări cu protecții mobile sau naturale?
(Amintește-ți că și cățărătorii care preferă alte stiluri au nevoie de trasee!) - Impactul asupra mediului al amenajării traseului este acceptabil?
Dacă unele răspunsuri la aceste întrebări sunt negative, mai bine renunță la echipare! Echiparea "la metru pătrat" și cu orice preț a întregii stânci disponibile nu-i este nimănui de folos!
Pe liniile pe care te hotărăști să le echipezi, probabil că va fi necesar să faci o curățare mai amănunțită a posibilelor prize de tot ce ar putea să le ascundă (pământ, vegetație, licheni, etc.), apoi trebuie să încerci urcarea traseelor cu asigurare de sus, pentru a determina dacă ascensiunea pe linia respectivă este posibilă, pentru a identifica prizele disponibile și diferitele variante ale liniilor alese și pentru estimarea pozițiilor asigurărilor necesare, în scopul corelării cu traseele învecinate.
Uneori, dificultatea traseului poate depăși nivelul tau actual în cățărare. În acest caz, înainte de a echipa o variantă care trece în zig-zag printre dificultățile care te depășesc, este indicat să ceri sfatul unui cățărător de nivel mai înalt, care ar putea găsi soluții acolo unde pentru tine cățărarea pare imposibilă. Rezultatul ar putea fi un traseu frumos, care va ridica valoarea zonei și care ar putea deveni următorul tău proiect în drumul spre nivelul maxim. De asemenea, ai putea renunța pentru moment la echiparea liniei respective - poate că încă nu a venit timpul ei...
În faza de identificare a traseelor, vei determina și liniile care pot fi asigurate cu protecții mobile, care de regulă se desfășoară de-a lungul unor sisteme de fisuri care permit montarea acestor protecții. Aceste linii trebuie să fie lăsate în starea lor naturală, spre folosul cățărătorilor care preferă această disciplină.
Dacă priceperea ta în evaluarea posibilităților de asigurare "curate" este limitată, discută acest aspect cu un cățărător care are experiență în cățărarea tradițională, care s-ar putea să descopere un șir de asigurări foarte bune acolo unde tu vezi doar stâncă goală.
