Amenajarea traseelor de escaladă sportivă

Escalada sportivă

În timp, cățărarea s-a ramificat în mai multe discipline, fiecare având propriile reguli și propriul teren de desfășurare, iar această diversitate îi permite fiecărui cățărător să-și aleagă stilul care se potrivește cel mai bine cu aspirațiile și cu posibilitățile sale. Cu toate acestea, cățărătorii au tendința să se împartă în "tabere beligerante", între care se stârnesc discuții furtunoase asupra legitimității unui stil sau a altuia sau asupra diferitelor metode de asigurare. Desigur, în aceste dispute, adevărul se află de cele mai multe ori undeva la mijloc, pentru că nu există stiluri de cățărare "corecte" sau "greșite": fiecare cățărător ar trebui să fie liber să-și aleagă forma de cățărare care îl satisface, atâta timp cât prin aceasta nu-i împiedică pe ceilalti cățărători să facă la fel.

Totuși, față de cățărarea tradițională, unde ascensiunea trebuie să nu afecteze stânca pe care se desfășoară, în escalada sportivă, condiția de protejare a stâncii este încălcată chiar printr-una dintre caracteristicile definitorii ale acestei discipline: traseele sunt echipate cu ancore permanente de diferite tipuri, care sunt montate în găuri forate în stâncă. Deși în acest fel stânca este modificată iremediabil, iar prin echiparea cu protecții fixe traseele încetează să mai fie adecvate pentru parcurgerea în stilul tradițional (chiar dacă relieful stâncii permite acest lucru), această modalitate de amenajare a traseelor de escaladă a ajuns să fie unanim acceptată, iar numărul mare de cățărători "sportivi" arată că acest stil de cățărare își are locul lui legitim printre celelalte.


Practicarea escaladei sportive depinde de existența liniilor echipate cu puncte de asigurare solide, sigure și permanente, iar amenajarea traseelor astfel încât acestea să ofere siguranța necesară și să nu interfereze cu terenul adecvat pentru practicarea celorlalte discipline din cățărare (trad, aventură, bouldering, cățărarea alpină...) se bazează în mare măsură pe discernământul, pe bunul simț și pe competența echipatorilor.

Prin publicarea acestui site, am vrut să le ofer o bază teoretică acelor cățărători care au experiența, calitățile fizice și morale, voința și posibilitățile logistice necesare pentru amenajarea traseelor de escaladă sportivă, în încercarea de a contribui la creșterea calității traseelor și la promovarea pluralismului disciplinelor din cățărare.

Acest ghid practic nu trebuie să fie interpretat ca o invitație adresată oricărui cățărator cu veleități de creator de trasee. Echiparea traseelor de escaladă nu este pentru oricine!
Este absolut necesar ca amenajatorul unui traseu să aibă o experiență bogată în cățărare, pentru a fi capabil să "citească" liniile logice de cățărare, să intuiască și să vizualizeze procedeele tehnice necesare parcurgerii liniilor respective, să aprecieze corect amplasamentul ancorelor și să identifice pozițiile din care se poate face asigurarea acestora. În plus, montarea corectă a ancorelor din trasee - respectând toate cerințele impuse de fabricanți - presupune anumite aptitudini tehnice pe care nu toți cățărătorii le au...

De asemenea, echipatorul traseului de escaladă sportivă trebuie să fie capabil să-și asume pe deplin răspunderea pentru siguranța celor care se vor cățăra pe linia respectivă și trebuie să aibă conștiența și inteligența necesare pentru protejarea stâncii și a mediului (uneori chiar prin renunțarea la amenajarea unei zone sau a unui traseu...).

Stil și etică


Câteva definiții esențiale pentru înțelegerea regulilor care trebuie aplicate în amenajarea traseelor de escaladă

Traseul de cățărare este o linie imaginară desfășurată pe un perete stâncos sau pe o structură artificială, care a fost parcursă în întregime de unul sau mai mulți cățărători, în decursul unei ascensiuni continue.

Stilul unei ascensiuni este definit de totalitatea regulilor pe care cățărătorul și le asumă în privința mijloacelor și metodelor pe care le folosește pentru parcurgerea traseului respectiv. Stilul de cățărare nu este o caracteristică intrinsecă a traseului, ci este stabilit pentru fiecare ascensiune în parte de către cățărătorul care parcurge linia respectivă.

Etica din cățărare se referă la moralitatea interacțiunii dintre cățărători (limitarea efectelor pe care le au ascensiunile proprii asupra activității celorlalți cățărători, relatarea cinstită a realizărilor proprii etc.) sau dintre aceștia și mediu (de exemplu, protejarea stâncii, faunei și florei din zonele de cățărare). Respectarea normelor etice trebuie să fie o preocupare permanentă a tuturor cățărătorilor.

Relația dintre stil și etică poate fi sintetizată prin fraza: „orice cățărător este liber să se cațăre așa cum crede de cuviință (stil), cu condiția ca prin acțiunile sale să nu-i afecteze pe ceilalți cățărători sau stânca pe care se desfășoară traseul (etică)”.

Probabil că cea mai frecvent întâlnită încălcare (flagrantă!) a eticii este modificarea stâncii prin adăugarea de prize (săpate sau lipite cu rașină) acolo unde echipatorul traseului a crezut că acestea sunt necesare. Această practică este strict interzisă, pentru că denaturează atât traseul, cât și experiența cățărătorilor care îl vor parcurge!

Dacă în final nu poți găsi o soluție pentru urcarea traseului cu prizele naturale, mai bine renunță la echipare! Nu este neapărat nevoie să ne cățărăm pe toată stânca existentă (iar alți cățărători sau generațiile viitoare s-ar putea să fie de altă părere în privința dificultăților care ție ți se par insurmontabile).


Din cauza incompatibilității reciproce a metodelor de asigurare folosite în cele două stiluri "antagonice" principale, cățărarea tradițională și/sau de aventură și escalada sportivă, este necesară o delimitare strictă a teritoriilor acestora:

În 2014 U.I.A.A. a emis un document prin care avertizează asupra necesității ca stânca adecvată pentru cățărarea curată să fie păstrată în starea ei naturală, susținând totodată diversitatea disciplinelor din cățărare:

UIAA Policy on the Preservation of Natural Rock for Adventure Climbing (PDF, eng. - 757 kB)

warningAtunci când identifici liniile traseelor de pe faleza pe care vrei să o amenajezi, trebuie să fii conștient că stilul de cățărare este dictat de caracteristicile fiecărui traseu în parte. Prin urmare, nu poți să consideri că o anumită faleză este exclusiv "de sport" sau "de trad". Traseele adecvate celor două stiluri pot să coexiste pe același perete!

Ca exemplu, pe faleza de la sectorul II de la Shirokovo (Bulgaria) din schița de mai jos (click pentru imaginea mărită), alături de cele 13 trasee de sport pe care le-am echipat cu ancore chimice (cele desenate cu roșu) sunt și 12 trasee "de trad" (desenate cu albastru) cărora le-am montat doar topuri pentru coborâre și care au fost deja urcate cu asigurări cu protecții mobile.

Aceeași abordare am avut-o și pe falezele Milkovata I și Sredna Kula (ambele în Bulgaria) sau în Cheile Folea din județul Vâlcea.

faleza




Copyright © Laurențiu Anghel - Verticon Alpinism Industrial SRL

Informațiile de orice natură din acest site (text, imagini, cod HTML sau CSS etc.) constituie proprietatea intelectuală a autorului site-ului
și nu pot fi utilizate sub nicio formă (preluare, publicare etc.) fără acordul scris al acestuia.